Ciprian Domnisoru

Archive for the ‘Somaj’ Category

Na un leu, du-te si te recalifica si sa-ti ramana si de tutun

In Criza, Economia muncii, Guvernul PD-L Boc, Somaj on Mai 27, 2011 at 1:02 pm

Graficul de mai jos arata cam cat cheltuie statul roman cu masurile de formare profesionala (training) in comparatie cu alte state europene- ca sa nu va obositi ochii, da, Romania e acolo in coada. Ca sa fie si mai clar, in 2009 nivelul cheltuielilor s-a redus de trei ori, asa ca statul roman a cheltuit in medie cam 60 de bani pe cap de locuitor cu trainingul.

Pravila năimirilor

In Criza, Guvernul PD-L Boc, Somaj on Februarie 7, 2011 at 6:03 am

Dupa semnarea aliantei PSD-PNL-PC (USL), orice lege introdusa de guvernul Boc are o speranta de viata foarte scurta- cu toate acestea, dezbaterile asupra modificarii Codului Muncii pun in discutie flexibilizarea pietei muncii din Romania. Cand multinationalele au profituri mai mari in Romania decat in Vest datorita costurilor reduse cu forta de munca- cum arata un studiu al PwC, trebuie sa ne intrebam cui serveste aceasta flexibilizare. Mai are Romania de castigat pe termen lung din politica muncii ieftine? In orice caz, orice succesuri ar avea noul Cod al Muncii anul acesta (adica daca merge trocul Legea Minoritatilor+Legea Educatiei+ Functii pentru UNPRisti) , Ponta declara “modificarile la Codul Muncii vor aduce angajatul inapoi in secolul 19, cand acesta era, practic, sclavul angajatorului” si “in momentul in care vom reveni la guvernare, vom restabili echilibrul intre angajat si angajator”.

In conferinta de presa din 6 Februarie, Basescu avertiza politicienii populisti ca politica guvernului este in deplina armonie cu acordul semnat cu FMI- recte, ca dupa alegeri USL nu se va putea juca cu economia dupa bunul plac, ca avem acord scris. Implicarea FMI in modificarea Codului Muncii este tinuta ca de obicei in ceata- Ponta profita si declara ca FMI nu a cerut cu prioritate modificarea Codului Muncii- „Nu existã solicitãri de la FMI pentru modificarea Codului Muncii. Guvernul Boc, ca de obicei, când vrea sã facã ceva rãu spune cã a cerut FMI-ul. E o noua minciunã.”- Ministrul Botis spunea ca are incredere ca modificarile vor trece testul FMI si al Organizatiei Internationale a Muncii (OIM), deci cumva ca implicarea FMI ar fi post-hoc. Niste doamne de la OIM au insa un excel pe site-ul lor, unde scrie la Romania “In 2010-2011, a labour law reform has been under process in collaboration with the IMF and the ILO.” , adica se lucra de mult la modificarea Codului impreuna cu FMI-ul.

Consiliul Investitorilor Straini sustine, prin directoarea executiva Doina Ciomag,  ca flexibilizarea pietei fortei de munca va conduce la scaderea somajului. Un argument ipocrit, tinand cont de faptul ca somajul a crescut in mare parte pentru ca firmele sa isi mentina marjele de profit- cum arata exact studiul PriceWaterhouse, citat de ZF :

”În anul anterior, profitul brut anual per angajat fusese în România de 2.910 euro, dar concedierile au generat o creştere a profitului.”
„Companiile obţin un profit mai mare de pe urma capitalului uman faţă de perioada de dinainte de criză. Rentabilitatea capitalului uman în România a crescut cu 20% faţă de 2008, deoarece costurile cu forţa de muncă sunt cu peste 50% mai mici decât media europeană”, a spus Peter de Ruiter, partener şi liderul departamentului de consultanţă fiscală şi juridică în cadrul PwC.”

Deci companiile au obtinut profituri mai mari concediind oamenii in timpul crizei iar acum aduc argumentul flexibilizarii pietei de munca pentru a reduce somajul.

Lasand la o parte ipocrizia corporatista, despre ce flexibilizare este vorba si de ce ar fi nevoie de flexibilizare? Sigur ca o piata a muncii flexibila este in interesul angajatorilor dar poate fi si in interesul angajatilor, atunci cand acestia doresc munca part-time, contracte pe perioada determinata sau alte forme de munca mai usor de gasit decat munca full-time. Teoretic o astfel de segmentare a pietei poate duce la cresterea numarului de angajati, de pilda parintii care au grija de copii putandu-se angaja part-time. Sistemul acesta functioneaza in principal in tarile europene vestice, diferenta fata de Romania fiind insa sistemul de securitate sociala si investiile in masuri active de formare profesionala. Cum in Romania guvernul Boc nu mai stie cum sa taie protectia sociala, iar masurile active pe piata muncii de-abia acum, cu fonduri europene prind contur, vrem flexibilizarea pietei muncii fara sa suportam costurile sociale. Danezii si olandezii zburatori care lucreaza o data la doua vineri platesc taxe mai mari decat cei 16% ai nostri, iar guvernele lor aloca protectiei sociale mai mult decat se indura Basescu.

Echivalentul nostru in materie de flexibilitate este economia neagra, unde ne laudam cu 1.5 milioane de angajati, si un presedinte care isi incurajeaza supusii sa emigreze si apoi se lauda cu o rata mica a somajului. Argumentul lui Basescu este ca noul cod al Muncii va duce la scaderea economiei negre. Nu exista nicio dovada sau niciun motiv sa credem ca se va intampla asa ceva. Evazionistii si patronii care angajeaza la negru pot continua sa angajeze la negru. Pe termen lung, riscul este sa dezvoltam si noi, ca economiile dezvoltate, o clasa de muncitori part-time, sezonieri, temporari- asa numitele „low-wage labor markets”, populate de “working poor”. Dupa ce ca 30% din angajatii din Romania lucreaza pe salariul minim, flexibilizarea deschide calea unei clase si mai sarace, care sa traga cu dintii de vreun contract temporar sau part-time, pe salarii sub salariul minim.

Codul romanesc al muncii a fost in general racordat in 2003 la realitatile economiei globale. Am preluat din excelul doamnelor de la OIM  cateva date (si le-am si scris, aveau date eronate la Romania la perioada de proba, scria 90 de luni). Perioada de proba este intr-adevar relativ scurta in Romania insa la durata contractelor pe termen fix suntem in pluton.

Nu durata preavizului, a perioadei de proba sau a contractelor pe termen fix sunt problema in actual dezbatere, desi schimbarile sunt clar in favoarea angajatorilor- este discutabil de cat timp are nevoie un angajator de buna credinta pentru a inlocui un angajat, a ii testa aptitudinile sau in ce masura firma respectiva va cauta sa abuzeze de contracte pe termen fix. Dupa parerea mea, se poate flexibiliza Codul in aceste aspecte, insa Inspectoratele Teritoriale de Munca ar trebui sa aiba un rol mai pronuntat si sa poata preveni si sanctiona abuzuri in aceste chestiuni. Preocuparea actualei puteri pentru ITM este insa atat de mare, incat la ITM Bucuresti au numit-o directoare pe sotia lui Aliodor Manolea, experta in bioenergii.
Problemele reale incep insa in alte amendamente:
1. Riscurile cresterii programului de lucru
2. Atacul impotriva sindicatelor si a contractelor colective de munca
3. Facilitarea concedierilor
4. Drum liber pentru legalizarea prostitutiei

1. Evenimentul Zilei scria in Decembrie ca unul din amendamente prevede cresterea programului de lucru in sensul calcularii programului maxim de lucru de 48 de ore pe perioade de referinta mai mari de o saptamana (3, 6 luni, 1 an)- sigur ca in industria inghetatei Basescu si-ar dori sa-i munceasca angajatii mai mult vara si mai putin iarna, pentru ca, nu-iasa, iarna nu-i ca vara, insa ce te faci cu fetele alea care mor prin companiile de audit? Cine va profita de o asemenea clauza? Cum vor fi prevenite abuzurile? Se pare ca exista o prevedere prin care angajatorul ar urma sa tina evidenta orelor de munca si sa o arate ITM.

2. Prin anii 80 in America si in Anglia conservatorii marcau victorie dupa victorie impotriva sindicatelor. In America, sindicatele nici pana in ziua de azi nu si-au revenit. Boc si Basescu se cred acum in fotbal si vor sa aplice “ocaziile ratate se razbuna” impotriva sindicatelor, dupa protestele de anul trecut. O masura ar fi limitarea protectiei impotriva concedierii acordata liderilor sindicali dupa incheierea mandatului lor.  Principalul atac vizeaza insa contractele colective de munca, unde se pare ca guvernul vrea ca aceste contracte sa se aplice doar in cazul angajatilor care il semneaza. Desfiintarea contractului colectiv la nivel national ar avea repercusiuni asupra obligatiilor angajatorilor in materie de salarii compensatorii.

3. Prevederile in materie de facilitare a concedierilor nu sunt absolut clare- se tot vorbeste de dreptul angajatorului de stabili criterii de performanta, insa nu este clar daca angajatul care nu le respecta va putea fi concediat.

Hotnews cita “surse apropiate negocierilor”, care declarau “Cel mai important lucru e sa existe o prevedere in Codul Muncii in care sa se spuna fara ambiguitati ca un angajator poate sa dea afara oameni din motive de eficienta. Daca nu am business, nu am cerere, te dau afara fara alte scandaluri. Cand revine cererea, te angajez iar. Ei bine, prevederea aceea nu exista”.
Aici intervine remarca lui Ponta cu secolul 19- se pare ca pentru mistretii care gandesc ca “sursele” hotnews  drepturilor muncitorilor nu inseamna nimic.  Cum scriam mai sus, scaderea profitului in perioada de criza trebuie suportata atat de angajati cat si de angajatori- insa dupa cum se vede, numai angajatii se pare ca suporta consecintele crizei prin somaj, ba mai mult si prin directionarea fondurilor publice pentru sprijinirea companiilor, exemplul incredibil venind chiar de la americani, prin sprijinirea bancilor cu 800 de miliarde de dolari. De altfel, exemplul SUA in materie de flexibilitate a pietei muncii nu este cel mai fericit- este exact tara unde oamenii concediati ajung sa moara pentru ca isi pierd asigurarea medicala, isi pierd familiile in divorturi sau iau shotgunul si fac o vizita fostului angajator. Este tara unde oamenii muncesc peste program de frica sa nu fie concediati sau muncesc doua sau trei joburi pentru a isi asigura traiul. Este si tara unde teama angajatului de a nu fi concediat se simte in orice moment, unde muncitorii renunta la personalitate de frica de a nu fi concediati, unde stresul omoara milioane de oameni si antidepresivele se mananca ca popcornul. Este si tara unde piata neagra a muncii functioneaza bine mersi, cu milioane de emigranti ilegali. Este trist ca luam sfaturi in privinta flexibilizarii pietei muncii de la americani- adica de la FMI, cand avem exemplul german atat de aproape sau alte exemple europene unde demnitatea si drepturile angajatilor sunt puse pe acelasi plan cu nevoile economiei si ale angajatorilor. Deci este regretabil ca “surse apropiate negocierilor” gandesc astfel.

4. Se pare ca in Noul Cod nu mai este interzisa incheierea contractului de munca in scopul prestarii unei munci imorale. Se deschide astfel calea legalizarii prostitutiei.

Din toata dezbaterea se remarca lipsa de transparenta a eforturilor de modificare- sindicatele au intervenit tarziu la negocieri si au practic acum un rol reactiv, conservator. In loc sa propuna schimbari benefice angajatilor (cum ar fi sanctionarea abuzurilor in privinta nerespectarii programului de lucru sau masuri active de lupta impotriva pietei negre a muncii) trebuie sa isi apere pozitiile.
O serie de amendamente constructive au venit se pare de la Inspectoratele Teritoriale de Munca: înăsprirea amenzilor pentru angajatorii care declară şomaj tehnic fictiv, sancţiuni financiare pentru firmele care nu achită lefurile personalului la timp şi fracţionarea concediului de odihnă în funcţie de nevoile angajatului.

Romanii au avut un an greu si au suportat mai mult decat alti europeni criza, prin reducerile draconice de salarii si pensii si prin concedierile din mediul privat al caror scop a fost cresterea profitului. Flexibilizarea pietei muncii este vanduta ca o sursa de crestere economica, ca o forma de lupta impotriva pietei negre, ca o masura de reducere a somajului. Partea proasta este ca vanzatorii acestei masuri nu au viziune pentru crestere economica in afara de forta de munca ieftina, nu au un interes real sa reduca piata neagra si mai degraba ii incurajeaza pe romani sa plece sa munceasca pe-afara decat sa combata somajul prin masuri active. Romania poate are nevoie de modificari in Codul Muncii, insa dezbaterea actuala este atat de anti-sindicala si pro-angajator incat senzatia este de guvernare fanariota. Cu toata rigiditatea Codului Muncii, multinationalele au profituri mari, concedieri se tot fac, muncitorii din Romania lucreaza cel mai mult din Europa, la carma ITM Bucuresti este o femeie bionica, de ce atunci musai sa modificam Codul Muncii? Cred ca avem pur si simplu un guvern care se mentine la putere facand concesii intr-un mod fanariot.

Azi am chef sa ma lamentez

In Beneficii, Criza, Somaj on Martie 29, 2010 at 4:05 am

Basescu dovedeste inca odata ca mai bine ramanea  capitan de nava: a vazut el o statistica cum ca Romania are somaj mai mic decat restul Europei si le recomanda oamenilor sa nu se mai lamenteze. Pai are, ca guvern dupa guvern a avut grija sa produca pensionari pe caz de boala si pensionari anticipati. Nu-si mai aminteste Basescu de „Romania, tara de asistati sociali” ?.

In plus, cineva sa-i explice ca romanasii de prin Italia si Spania sunt si ei someri, chiar daca unii pe un ajutor de somaj mai mare decat un salariu de ministru in Romania- si umfla randurile somerilor pe-acolo, de-a ajuns Spania la 20% somaj.

Cu doua milioane de romani plecati la munca in strainatate si multi someri neinregistrati, rata somajului din Romania este un artificiu statistic, care a crescut, ce-i drept.

Basescu nu zice nimic de romanii din strainatate care cine stie ce-or face acuma sa supravietuiasca: ba stim, muncesc orice, in conditii mizere, se prostitueaza, cersesc, fura, etc. Nu zice nimic nici de ce inseamna sa fii somer intr-un stat vest-european si ce inseamna asta in Romania, unde oamenii traiesc in saracie si cu salarii, daramite cu ajutor de somaj.

Ca sa inchei in nota cinica, romanii din strainatate l-au votat, e presidentele lor, sa nu se lamenteze.

Somajul tehnic si iubirea de corporatii

In Criza, Guvernul PD-L- PSD, Somaj on Martie 20, 2009 at 6:29 pm

Exploatarea muncitorilor, conditii proaste de munca fata de vest, profituri exorbitante ? Taxe prea mici pentru companii care polueaza, exploateaza resursele naturale, pleaca cu banii din tara, au tarife sau preturi mult prea mari chiar si comparativ cu tara lor mama?  Nu, acestea sunt problemele unei etape istorice incheiate.

Acum intram intr-o etapa nebanuita a capitalismului: afectiunea guvernantilor de pretutindeni pentru piata libera si capitalism este atat de mare incat in loc de costume ar putea purta tricouri cu „There is no alternative”.

Cum se manifesta aceasta duiosie? Daca la americani prostirea cetateanului a atins cote bananiere odata cu bailoutul, in Romania, asa cum se anuntase, se introduc masuri de sprijinire a somajului tehnic. Aceasta masura fusese anuntata de PD-L de cand se elabora programul de guvernare. Cititi aici. Dar cum nu se prevedea, ne vom imprumuta cu sume nevisate pentru a sustine economia.

Iata decizia Ministerului Muncii:

Scutirea pentru o perioadă de până la 3 luni de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate atât de angajatori cât şi de salariaţii care beneficiază de indemnizaţia de minim 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.  Această scutire se aplică pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului, pentru o perioadă de până la 3 luni, angajatorul si salariatii menţionaţi mai sus fiind scutiti de la plata contribuţiilor de asigurări sociale, fără a fi afectată calitatea de asigurat a acestora.

Daca pana anul trecut exista in lege termenul de somaj tehnic, care teoretic mai avea o legatura cu o situatie obiectiva care poate duce la intreruperea activitatii unei intreprinderi, noua formulare „intreruperea temporara a activitatii” lasa loc liber angajatorului sa se joace cu activitatea dupa cum ii arata estimarile de profit.

Somajul tehnic nu este o practica la ordinea zilei in lume. In cele mai multe tari unde capitalismul este „avansat”, devii pur si simplu somer. Undeva insa in traditia tranzitiei romanesti somajul tehnic s-a incetatenit. Era comod pentru toate partile implicate si este comod si acum. In anii 90 era comod pentru intreprinderi care nu vroiau sa faca restructurare si guverne care nu vroiau oameni in strada, acum este comod pentru companii care vor sa aiba profitul mare dar sa nu piarda „capitalul uman”  si sa angajeze alti oameni dupa.

Generozitatea ministerului de a scuti firmele si angajatii de la plata contributiilor se face pe spatele celorlalti contribuabili. Care nu sunt in somaj tehnic si care vor trebui sa suporte consecintele unor bugete mai mici de asigurari sociale. Mai mult, Guvernul Boc vrea sa renunte la planificatele reduceri de contributii sociale, astfel incat contributiile de asigurări sociale vor creşte cu 3,3 puncte procentuale. Nu si pentru firmele care trimit angajatii in somaj tehnic.

Care era scenariul nefericit? Acela ca firmele sa faca restructurari si sa trimita oamenii in somaj propriu-zis. O intreaga bataie de cap pentru firme: poate oamenii iti fac greva, poate nu poti sa ii concediezi decat cu salarii compensatorii, poate dupa ce i-ai concediat si ti-ai dat seama ca merge Rabla in Germania trebuie sa-i reangajezi. O intreaga tevatura. Mai simplu iti da statul fraiele: somaj tehnic la orice ora, costuri minime.

Undeva intre Basescu care alarma tara ca bugetul pensiilor este falimentar si Basescu care vizita uzinele de masini spunand ca nu se vesteste nici o criza a aparut o bresa.

Practic mi-as dori sa fiu directorul Renault in Romania:

-pot sa trimit oricati oameni oricand in somaj tehnic cu costuri reduse

-statul roman se imprumuta pentru tine de la FMI

Intre bugetul saracit al asigurarilor sociale si datoria externa in crestere, care va fi suportata tot de ceteteni, nu gasesti decat o explicatie frumoasa: profitul atat de drag al corporatiilor. Si binele tarii, care nu poate fi conceput altfel decat daca le este bine si corporatiilor. Aceasta relatie apare sub diverse forme in biologie, mai mult sau mai putin scarbos.

Insistenta cu care americanii se tem de falimentul AIG mai mult decat de apocalipsa este sindromul acestei relatii ideologic parazitare intre stat si corporatii.

In Romania, o tara cu somaj redus si chiar cu deficit de forta de munca in anumite zone reducerea contributiilor pentru somajul tehnic a fost o decizie foarte proasta si vinovata a guvernului Boc. In alte tari, cu somaj ridicat si costuri relative ridicate cu forta de munca poate ar fi fost o decizie buna.

In Romania insa, companiile care vor apela la somaj tehnic au probleme sa gaseasca oameni calificati. Nu ar concedia angajatii asa usor. Si in nici un caz nu vor inchide fabricile, unde au costuri infime cu forta de munca fata de Vestul Europei. Liderii sindicali nu au inteles asta sau au inteles si au alte interese. Iata ce declara un lider sindical – primele randuri subliniate apartin autoarei materialului.

Actuala criză economică reprezintă o astfel de situaţie care îndreptăţeste companiile să apeleze la somaj tehnic. „Este o măsură stabilită la nivel de unitate. O prevedere de genul acesta nu mai există în Codul Muncii, dar într-o astfel de situaţie comisiile paritale pot să găsească formule de genul acesta. Între a se salva un loc de muncă sau o fabrică si a închide definitiv o unitate, este de preferat prima variantă, chiar dacă se face prin somaj tehnic, iar oamenii primesc bani mai puţini“, ne-a declarat Marius Petcu, presedinte CNSLR Frăţia.

Despre ce companii vorbim cand ne temem ca isi vor inchide unitatile? Nokia, Dacia, Rompetrol, Michelin- doar cateva mentionate in articol. Aceasta temere ridicola inseamna pentru angajati un du-te vino penibil, ca cel facut de Dacia, care ba nu avea comenzi, ba avea.

Respectul pentru munca si angajat ar trebui sa fie preocuparea principala a statului : oamenii nu ar trebui sa fie trimisi la plimbare, la aerisire, afara din pestera la soare ori de cate ori scad previziunile de crestere. Iar oamenii de afaceri ar trebui sa aiba responsabilitate fata de cati oameni angajeaza, ce productie estimeaza, ce bugete isi fac. Iar atunci cand gresesc bugetele si estimarile de productie sa suporte consecintele, nu sa le transfere asupra angajatilor si-cu voia Guvernului Boc- asupra bugetelor de asigurari sociale, prin neplata contributiilor angajatilor trimisi in somaj tehnic.

Agentii economici au o rationalitate care le spune sa faca totul pentru un profit cat mai mare. Statul -roman, cel putin- intelege bine aceasta mentalitate pentru ca politicienii au acelasi scop- sa isi majoreze veniturile.  Interesul real al ceteteanului- ca reducerea profitului firmei sa nu se transforme in inactivitate sau reducerea veniturilor sale- nu ar putea fi urmarit decat de o politica ceva mai detasata de interese economice. Si prin detasata vreau sa spun nu asa ahtiata dupa spaga.

 

 

Concedierea prin demisie-faza pe banca

In Criza, Somaj on Martie 2, 2009 at 5:03 pm

Iata ca bancile, daca anul trecut recrutau si coafeze, ca stiu sa vorbeasca cu clientii, anul acesta trebuie sa lase din oameni…este si normal, cand marja de profit trebuie sa fie la cote fanariote.

Primul caz cu rasunet este Credit Europe Bank. Cititi aici.: Angajatii Credit Europe Bank au cerut sprijinul Federatiei Sindicatelor din Asigurari si Banci (FSAB), dupa ce banca a decis inceperea unei proceduri de restructurare, prin care salariatilor li se cere sa-si semneze demisia, pentru a evita plata salariilor compensatorii, sustine presedintele FSAB.

Iata deci ca apartenenta la sindicat este o metoda de a te apara de astfel de situatii. Salariul compensatoriu are o trista reputatie in Romania de cand a fost folosit ca stavila in calea minerilor. In practica insa salariul compensatoriu are o logica: sanctioneaza angajatorul pentru planificarea nerationala a necesarului de forta de munca si ofera un sprijin angajatului, care, cel mai probabil, va avea dificultati serioase sa gaseasca un loc de munca in recesiune.

Cititi si postul „Concedierea prin demisie- faza pe criza” pentru o descriere a metodelor de a forta angajatii sa isi dea demisia.

Mai nou, imi dau seama ca o actiune concertata: „o procedura prin care angajatilor li se cere sa-si dea demisia” pune si mai multa presiune pe angajat: decizia angajatorului nu mai pare un abuz , ci o procedura normala in vremuri de criza, pe care trebuie sa o accepte, laolalta cu ceilalti colegi ai sai. Sau nu. Articolul citat mai sus nu mentioneaza clar ca este vorba despre un abuz. Stirea a fost preluata ca atare, dar voi urmari comentariile si urmarile.

3 martie: Daca vreti sa aflati si ce nu vroiati despre situatia de la Credit Europe, puteti citi comentariile de pe site-ul www.bancherul.ro. Iata mai jos unul mai pertinent, care puncteaza ceva ce regasim si in alte comentarii: oferta de trei salarii pentru demisie.

Din luna noiembrie 2008 CEB are a politica mai putin ortodoxa Datorita faptului ca banca nu doreste sa isi strice imaginea in piata si/sau sa plateasca salarii compensatorii aceasta nu anunta disponibilizari In schimb conducerea bancii trimite fiecarui sef de departament/ sucursala lunar un mail in care este anuntat cati oameni trebuie sa convinga sa isi dea demisia Seful de departament decide de cine „vrea sa scape” Problema se agraveaza cand acesti sefi de departament nu iau decizii obiective, aparand astfel situatia in care un angajat mai vechi si/sau cu rezultate mai bune este anuntat ca trebuie sa isi dea demisia in detrimentul altuia care a prestat altfel de servicii – aceste servici sunt numite mascat de catre sefii de departament atitudine pozitiva Daca angajatul nu cedeaza si nu isi da demisia este chemat la HR unde i se ofera 3 salarii pentru a isi da demisia pe loc Daca in continuare angajatul refuza, el este delegat in alta localitate pe o perioada de maxim 60 zile ( culmea ironiei, aici se respectacodul muncii ) Ultima etapa este desfiintarea postului angajatului – la care ajung doar angajatii care stau foarte bine din punct de vedere emotional pentru ca din momentul 1 pana la ultima etapa angajatul este supus la presiune psihica greu de suportat, umilire si bataie de joc. Asta se intampla la CEB

Concedierea prin demisie- faza pe criza

In Criza, Somaj on Februarie 17, 2009 at 5:54 pm

Concedierea este un lucru neromanesc: nu se face asa ceva. Se restructureaza, se reorganizeaza, se creaza o firma noua la care vei fi angajat. Intri in somaj tehnic. Primesti 20 de compensatorii. Asta se intampla in anii 90.

Acum in schimb angajatorii au o noua moda: te fac sa-ti dai demisia. Li s-a intamplat unor prieteni de-ai mei: unul a acceptat, stiind ca nu mai era de munca pur si simplu, si a renuntat in acest fel la ajutorul de somaj. Altuia i s-a facut o evaluare proasta si i s-a pus in vedere sa-si dea demisia. Amandurora le-am spus ca este un abuz ce li se intampla si ca se puteau adresa Inspectoratului Teritorial de Protectie a Muncii. Prietenul cu evaluarea proasta a ramas la locul lui de munca, insa a infruntat HR-ul firmei respective, care, vipere mici ce sunt, il amenintasera cu desfacerea contractului de munca si ii pusesera in vedere ca sunt multe feluri in care se poate face desfacerea. Viperele in cauza lucreaza la una dintre cele mai nenorocite multinati0nale din Romania, despre care veti gasi informatii pe acest blog, dar sa nu intram in detalii sa nu-i cream potentiale probleme si mai mari prietenului in cauza.

Un alt caz pe care l-am auzit a implicat transferarea angajatilor pe contracte de drepturi de autor pentru reducerea costurilor firmei.

Informatii mai multe despre aceasta practica a fortarii demisiei au aparut intr-un articol in Curentul, ce face un inventar al cazurilor cele mai expuse la „concedierea prin demisie”: tinerii casatoriti; divortatii; angajatele care au solicitat concediu de maternitate; angajatii care au avut accidente de munca; angajatii care solicita plata orelor suplimentare; angajatii cu orientare sexuala sau religioasa diferita de a majoritatii.

Metoda casei este hartuirea morala pentru a stimula angajatul sa isi dea demisia. Agentia Europeana pentru Sanatate si Securitate in Munca a publicat un ghid despre hartuirea morala la locul de munca. Il puteti descarca de aici.

Cea mai buna metoda insa este sa jucati mai tare decat angajatorul si sa spuneti nu. Sa cereti salarii compensatorii, sa va cereti drepturile de orice natura. Iar daca incep mizeriile din partea sefului direct sau a HR-ului, sa va adresati superiorilor si sa rezistati pana cand situatia va deveni atat de jenanta pentru intreaga organizatie incat vor abandona astfel de tentative putin costisitoare pentru ei.

Despre imigranti straini

In Somaj on Februarie 11, 2009 at 9:51 pm

La nivelul vocabularului putini cred ca mai sunt cei care fac diferenta dintre imigrant si emigrant. Este ceva ce defineste munca romanilor in strainatate.

Primele stiri despre muncitori din alte tari veniti in Romania au fost subiecte de curiozitate, ca stirile despre animale noi la zoo. Acum cativa ani fabricile de confectii angajau croitorese din China si Pakistan. Citeste aici. Patronii erau dispusi sa plateasca mai putin decat salariul minim pe economie in acel moment. In 2006, conform Eurostat, in Romania au imigrat 7700 de oameni. Dintre care 56% din Republica Moldova, deci acestia nu sunt imigranti straini. Raman cam 3000 de oameni. In 2006, 375 de chinezi au imigrat in Romania.

Un articol recent din Cotidianul- al carui titlu „Viata de caine” arata  jurnalismul de cornet de seminte al editorilor-  prezinta situatia a 250 de muncitori chinezi care lucreaza pentru contruirea inca unui mall.  

Poate pentru ca situatia lor nu este atat de diferita de cea a romanilor din Italia sau Spania, articolul nu reuseste sa socheze. Numarul mic si izolarea cazului fac rezolvarea simpla.

Raportat la populatie, Romania are dealtfel cel mai mic numar de imigranti din tarile membre UE. Iar acest numar este si asa umflat de „imigrantii” moldoveni.

Dintre fostele tari comuniste, Cehia a inregistrat un aflux de muncitori straini din Vietnam, Thailanda, Coreea si Mongolia. Cehii au avut o propunere pentru crerea unui fond special pentru muncitorii straini, pentru a-i sustine in caz de somaj. Propunerea era ca angajatorii sa plateasca 2000 de CZK in plus fata de salariul muncitorului pentru a acoperi asigurarea de viata.

A venit criza, slujbele au devenit rare si dintr-o data mongolii ciudati cu berea in fata. Asa ca cehii au hotarat sa acorde 500 de euro si un bilet de avion pentru muncitorii care vor sa se intoarca acasa. In Cehia erau in 2008 nu mai putin de 280 de mii de muncitori straini. Cititi aici.

Solutia cehilor este eleganta. Noi romanii avem problemele noastre in schimb. In 2008 erau inregistrati 30.000 de someri romani in Spania. Cazul lor este insa unul fericit. Ajutorul lor de somaj ar face invidios orice director de companie nationala din Romania. Multi sunt insa cei care vor ramane neplatiti si pe drumuri.

Ca o concluzie la acest val de munca care se sparge de criza, sa ne reamintim promisiunea electorala a lui Mircea Geoana de a acorda 20.000 de euro romanilor din Spania pentru a se intoarce acasa. Si s-o punem in practica, numai ca cei 20.000 de euro sa fie platiti de statul spaniol.

 

 

 

Ultimii neoliberali s-au aciuiat in Romania

In Criza, Somaj on Ianuarie 28, 2009 at 8:36 pm

Se anunta zilnic mii de noi disponibilizari, 50 de milioane la nivel global preconizeaza Organizatia Internationala pentru Munca. Este destul de clar pana acum ca firmele nu vor renunta la avionul companiei sau la bonusurile managerilor. Dar vor renunta la oameni. Si cum anunta cateva mii de disponibilizati, pretul actiunilor creste.

Sistemul asta pune oamenii intr-un malaxor din care ies infranti dupa ani de munca, fortati sa se reorienteze si sa isi stranga suruburile ca niste produse pe piata muncii. In toata povestea asta oamenii sufera, pentru ca viata lor este brusc schimbata, se simt pedepsiti sau prost evaluati desi poate nimeni nu le-a luat in calcul valoarea. Ajunsi acasa, trebuie sa dea ochii cu familia, vecinii, parintii. Nu este un proces vesel pentru nimeni, nici macar pentru miile de bancheri de pe Wall Street care au parasit ringul anul trecut.

Un studiu recent realizat de Universitatea din Oxford arata, daca cineva se indoia, ca somajul inseamna alcoolism, depresie, probleme in familie si, in final, ani pierduti din viata si chiar o viata mai scurta. Studiul se referea la statele postcomuniste dupa 1990, state in care privatizarea si restructurarea economiilor de stat a dus la somaj in masa. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca terapia de soc a dus la cresterea semnificativa a mortalitatii. Cercetatorii au separat influenta somajului crescut de cea a sistemelor sanitare deficitare, a conditiilor initiale din statele comuniste, etc.

Concluzia, exprimata de prof. David Stuckler de la departamentul de Sociologie de la Oxford: „Tarile care au urmat ..terapia de soc au avut rate de mortalitate mult mai mari decat tarile care au urmat un proces gradual [ de tranzitie]. Privatizarea rapida nu numai ca a dus la somaj de masa dar a distrus si securitatea sociala (social safety nets) ce era critica pentru a ajuta oamenii sa supravietuiasca prin acea perioada turbulenta”.

Ei bine, daca la Oxford faptul ca oamenii din Est traiesc mai putin este motiv de studiu si ingrijorare, la noi este motiv de etalare a tariei neoliberale din vene. Andrei Postelnicu scrie la Evenimentul Zilei si la Capital. Articolele neoliberale din EvZ au o lunga traditie, punctata de Sorin Ionita si de Patapievici. Saptamana asta Postelnicu se leaga de studiul de la Oxford: adica cercetatorii de la Oxford vorbesc prostii cu oamenii care au suferit. Terapia de soc e buna iar sociologii confunda, citez, „corelatia cu cauzalitatea”. Daca nu imbratisezi neoliberalismul cu tot ce vine el: terapie de soc, un somaj sa ne mai trezim, o mica goana dupa avere etc., ei bine suferi de „pseudo-intelepciune maligna a la Iliescu” si esti sub „dictatura mediocritatii in gandire si spirit”.

Domnul Postelnicu nu sufera de aceasta mediocritate, pentru ca, ne arata in articolul din Capital de aceasta data, „in primavara lui 2006 am impartit o felie de tort cu John Thain, …pe atunci seful celei mai mari burse din lume- New York Stock Exchange”. Articolul arata de fapt cum respectivul Thain a fost dat afara dupa pierderi uriase la banca pe care o conducea, unde dealtfel isi decorase biroul cu un milion de dolari.

Coreland cele doua articole descoperim cauzalitatea trista a tranzitiei est-europene: milioane de oameni au fost dati afara pentru ca feliile de tort ale americanilor, vest-europenilor sau chiar ale coruptilor locali sa fie mai groase. Si ca birourile lor sa fie mai pufoase.

Care este confuzia dintre corelatie si cauzalitate? Ideologia neoliberala a dus la slabirea oricaror bariere din calea unor companii interesate numai de profit si deloc de soarta oamenilor si a comunitatilor in care intrau. Politicienii finantati de afara au fost cei mai necrutatori cu taxele si cei mai iubitori de investitori straini.

Intr-un final, te poti intrebi ce mai au de castigat anumiti jurnalisti romani sa isi mentina aceasta imagine de campioni ai capitalismului si ai gandirii limpezi si intransigente. Pesemne vreo ambasada, vreun institut cultural, vreun post de consilier.

Somajul este cauza multor cazuri de violenta in familie, de divorturi sau chiar de omoruri sau alte tragedii . Nu este nici o ingustime sau mediocritate in a alege sa sacrifici eficienta si mai ales profitul pentru a nu distruge vietile unor oameni, oricate argumente macroeconomice ti s-ar turna.

Omul din imaginea mai jos -inclusa de Time Magazine in topul celor mai bune fotografii din 2008- a lucrat pentru banca Wachovia din SUA insa cand a fost dat afara sotia l-a parasit si a ales sa se inscrie in armata.

yip_271

Prigoana rezolva criza

In Criza, Guvernul PD-L- PSD, Somaj on Ianuarie 22, 2009 at 8:24 pm

Planul anti-criza facut de guvernul Tariceanu a fost abandonat iar noul plan intarzie sa apara. Pe site-ul guvernului puteti vedea in schimb la ultimele stiri poze de la consfatuirile doamnei Udrea sau citi transcrierea discutiei dintre Boc si Nasul de la B1. Si oricum, nu veti afla mare lucru nici din presa despre cum intarzie programul de guvernare, pentru ca, nu-i asa, a scos Saftoiu chifteaua.  

De ce s-ar agita totusi cineva? Criza e la ei, americanii sunt de vina, capitalismul e de vina, lacomia si iresponsabilitatea unora e de vina, asa cum spunea Obama la inaugurare. Nu? Nu.

„Daca citesti prea mult si uiti de cele lumesti, impozite, taxe si alte cele, te cam duci la vale. Se pare ca demnitarii Planetei au citit foarte mult in ultima perioada si de aceea au ajuns intro criza economica financiara globala”, asa explica Prigoana criza. Lui George W. i-a citit Condoleeza dar lui Prigoana cine sa-i citeasca? Bahmuteanca?

Sa-i lasam pe cei care ne guverneaza deocamdata. Criza in Romania inseamna in primul rand presiuni asupra indicatorilor economici. FMI nu critica SUA ca da 800 de miliarde unor companii care au incalcat etica profesionala si legea, ci critica tarile fragile pentru deficite. In timpul acesta, SUA isi permit sa isi finanteze deficitul prin emisiune monetara. Cititi aici cum in 2008, un an cu crestere economica negativa, masa monetara a crescut cu 10% in SUA.

Dupa alarma cu prabusirea sistemului de pensii, Basescu a sunat ca de obicei sirena dupa momeala unor economisti de la Comisia Europeana care amenintau ca Romania va avea un deficit de 7.5% dupa niste calcule facute pe un buget fictiv. Concluzia: sa concediem 20% din bugetari (din ministere), anunta guvernul azi. Sa casapim orice exces bugetar. Sa nu mai cumparam nimic, sa suspendam, sa anulam, sa amanam.

In timpul asta, tarile civilizate cresc cheltuielile guvernamentale, nationalizeaza pe rupte si se gandesc la planuri de reducere a somajului.

Romania a mai facut greseala sa reduca cheltuielile publice in 1997-1998, cu ocazia crizei de atunci si a prezentei FMI. Concluzia? Adolescentii de acum de-abia stiu sa citeasca iar doctorii romani cauta o tara unde sa nu mai fie platiti de parca ar fi renuntat la scoala la 14 ani.

Din ce se stie totusi despre planul anti-criza pana acum, se pare ca doua masuri au impact direct asupra contributiilor sociale:

-Subventionarea de la buget a contributiilor sociale ale angajatorilor (microintreprinderi) pentru salariile de maxim 1000 de lei.

-Scutirea de la plata contributiilor sociale a firmelor care trimit oamenii in somaj tehnic, insa nu mai mult de trei luni.

Daca disponibilizarea a 20% din angajatii din ministere nu incurajeaza somajul, iata ca trebuiau masuri suplimentare, cum ar fi stimularea reducerii activitatii sau subventionarea unor intreprinderi care platesc oamenii prost.

Inca odata vedem ca PD-L este un partid burghez a la Prigoana, care cand se gandeste la criza nu se gandeste la experientele a sute de mii de someri ci la stimularea micilor fabrici de inghetata. Deja vad salariati trecuti pe cartea de munca cu 9 milioane si contracte de alta natura pentru restul banilor, ca sa profite de masura respectiva. Si vad si multe companii mari, care vor trata oamenii cum trateaza stocurile: va inchid aici trei luni, si daca mai e nevoie de voi deschidem poarta si va folosim, ca statul oricum ne incurajeaza. 

Planurile anti-criza pe gustul lui Prigoana, campeonul businessului local, risca sa aduca insa poporul la Realitatea, in calitate de protagonist, asa cum s-a vazut in Islanda, Bulgaria si in tarile Baltice.

 Si, trebuie sa recunoastem, actualul guvern ar fi haios cu Boc in frunte la o saritura pe geam ca in anii vremurile bune din ’91-’92.