Ciprian Domnisoru

Archive for the ‘Rroma’ Category

Hai sa-ti dau un laptop ieftin

In Educatie, Guvernul PD-L Boc, Rroma on Iulie 20, 2010 at 10:39 am

Am avut ocazia sa vizitez de mai multe ori o scoala americana unde copiii proveneau din familii sarace. Profesorii imi spuneau ca nu pot sa le dea teme prea complicate pentru ca acei copii nu au calculatoare acasa . Nu doar lipsa calculatoarelor era problema, ci si atmosfera de capat de lume din scoala aflata intr-un cartier din case mai mult de lemn, unde parintii- cati or fi fost- lucreaza slujbe modeste sau nu lucreaza deloc.

Revenind in Romania, sa zicem in satul Tanacu, cunoscut pentru exorcizarile de mare succes. Ei bine in Tanacu nu mai putin de 20 de copii de la scoala cu clasele I-VIII au primit bani de calculatoare de la Ministerul Educatiei (e o lista intreaga cu beneficiarii pe www.edu.ro) . Problema este ca unii se joaca Diablo pe acele calculatoare.

Amaratii de elevi saraci romani – lasati in urma de parinti plecati in strainatate sau atat de saraci incat se agata de cate un avion sa scape de saracie- au devenit subiectul unui studiu al unor profesori americani (dintre care unul de origine romana, Grigore Pop Eleches) despre eficienta acordarii de calculatoare elevilor saraci. Studiul este de mare interes in presa, parintii gandidu-se la binele copiilor lor iar esecul aparent al programului in Romania fiind inca o satisfactie pentru cei ce cred ca banii dati saracilor nu duc la nimic bun.

Presa romaneasca a relatat subiectul in stilul ‘ iata, scrie Romania in engleza’ cu care ne-am obisnuit. Cititi aici  un articol scris la caterinca de inca una din marile noastre jurnaliste , care dealtfel isi exprima intr-un comentariu si opiniile ei literare despre tristetea calculatorului:

Şi nu poţi să nu ai o strângere de inimă atunci când te întrebi ce se întâmplă cu lumea lor? Ce se întâmplă când eroii copilăriei, mama şi cu tata, sunt ca şi absenţi? Când prietenii pe potriva lor, cu mingi, jocuri şi tricouri pătate de corcoduşe, sunt înlocuiţi cu roboţi din pixeli?

Ca sa zic asa domnisoara jurnalist Raluca Ion, lol. Merita sa mai citez un pic:

Când joci un joc pe calculator, intri într-o lume de-a gata, pe care dezvoltatorii lui au creat-o, până în cele mai mici detalii pentru tine. Ei decid cât de înalt e castelul, cât de puternică e sabia, cât de albastru e cerul, cât de tare strălucesc pietrele preţioase, cât de răi sunt oamenii răi şi cât de buni sunt oamenii buni.

In fine, despre ce e vorba? Ce efect au programele de a da copiilor saraci un calculator gratis? In America dezbaterea e amplificata de prejudecata ca odata ce primesc calculatoarele, copiii saraci, hispanici sau negri, se vor juca de mama focului jocuri cu arme , pe banii guvernului. Desigur, exista si o categorie extinsa de oameni care vad in calculator inventia dracului.

Cercetatorii au un rol crucial in dezbaterea asta, care, dupa cum se vede, e amplificata de jurnaliste cu imaginatie bogata. Gasiti aici linkuri catre trei studii despre efectul programelor care ofera copiilor saraci calculatoare.

Studiul  realizat pe programul romanesc (din 2004) de vouchere de 200 de euro pentru achizitionarea de calculatoare arata ca acei copii care au primit calculatoare in 2008 aveau rezultate scolare mai slabe in 2009.

Sa vedem ce si cum:

– Studiul este remarcabil pentru ca a colectat date de la mai bine de 3000 de familii. Cu toate acestea, asta este si cea mai mare slabiciune. Doar jumatate din familiile contactate de operatorii de interviu au acceptat sa raspunda. Nu putem vorbi atunci de o evaluare a programului, ci de un rezultat informativ.

– Nu stiu cate geografie stiu autorii, dar  Arad, Bistrita-Nasaud, Braila, Cluj, Maramures, Mures si Sibiu (singurele judete unde au fost realizate interviuri in etapa 2009) nu sunt reprezentative pentru Romania. Dovada ca din respondenti 15% sunt unguri si 10% rroma.

– Copiii petrec acum mai putin timp in fata televizorului si mai mult in fata calculatorului. Iata un progres. Din nefericire si mai putin timp facand teme, insa n-aveti grija copii, ascultati la Funeriu si Basescu, google este cel mai bun depozitar al informatiei.

– daca interpretez rezultatelor autorilor, copiii fara calculatoare au in medie nota 8 la matematica, romana sau engleza, in vreme ce copiii care au primit calculatoare au 7.50. ( se presupune ca inainte aveau aceleasi note).

– autorii au profitat de costurile reduse ale interviurilor in Romania si i-au intrebat pe copii de toate, le-au dat cate teste s-a putut, i-au intrebat cat fumeaza, cat alcool beau, daca ii doare mana..ca sa nu mai spunem ca notele pe baza carora s-a realizat analiza sunt spuse de copii (desi parintii au fost intrebati separat, probabil stiu de la copii). In aceste conditii validitatea raspunsurilor e o mare problema ( desi autorii sunt linistiti ca si daca au mintit in privinta notelor, copiii cu calculator tot n-au mintit suficient cat sa fie mai breji ca ceilalti.)

– desi bombardeaza familiile  cu intrebari, una esentiala n-au putut sa intrebe: cand ati cumparat calculatorul? – intrebare de mare relevanta, asa cum recunosc si autorii. Apoi mai e o alta problema: despre ce note vorbim? sunt notele la un extemporal, media de anul trecut, media pe un semestru?  

Nicio problema, autorii se gandesc sa revina, sa verifice rezultatele accesului la Internet asupra performantei scolare. Abia atunci se va vedea ceea ce Vanghelie si Funeriu pot doar teoretic sa ne arate despre rolul Internetului in invatatura.

Nu e nicio mirare ca niste copii saraci care au primit un calculator s-au jucat si n-au facut teme in primul an (sau chiar mai putin) de la primirea calculatorului. Dealtfel ministrul si-asa e ingrijorat ca elevii fac prea multe teme si au prea multe materii. Ceea ce e grav este ca unii se vor folosi de studiul asta ca sa discrediteze eforturile de a acorda copiilor o sansa. Pentru ca una este sa stai sa te uiti la Maruta mancand corcoduse si alta e sa te joci pe calculator, macar ca maine-poimaine vei lucra in call center-urile metropolei bucurestene in loc sa ajungi sa te prostituezi prin Italia.  

Anunțuri

Doamna Ftiriadi, Ioneasca si dl. Rostogan

In Educatie, Guvernul PD-L Boc, Rroma on Martie 19, 2010 at 1:11 am

Legea invatamantului prezentata de Funeriu aduce marea schimbare care ii mai lipsea invatamantului romanesc:  descentralizarea. Pedagogii de scoala noua vor participa activ la evaluarea elevilor compunand portofolii educationale, vor avea libertatea de a decide 0 parte din curricula, tinerii profesori vor trebui sa ia masterate educationale si sa treaca printr-un an pregatitor.

Apoi directorul si consiliul de administratie vor avea puteri nebanuite pana acum: sa angajeze si sa concedieze profesori si sa faca bugetul scolii. Mai interesant este ca din consiliu vor face parte o treime reprezentanti ai consiliului local, o treime parinti si o treime profesori.

Dupa cum se tot cocea, legea prevede ca finantarea urmeaza elevul. Daca faci socotelile, vezi ca in urma scaderii natalitatii, avem cam multi profesori la cati elevi avem. Funeriu zicea el ceva acu cateva luni ca i-au iesit 15000 de specialisti in plus la numaratoare, motiv pentru care sindicatele au scos megafonul. Prin urmare, ca finantarea per capita sa functioneze,  da-i cu reorganizarea, da-i cu mutatul cadrelor didactice,  da-i cu aranjamente intre scoli, ca la sindrofii celebre, precum restructurarea marilor companii nationale.

De ce atata agitatie, acum cand suntem sarmani? Pentru a conferi aceasta autonomie financiara scolilor si a descentraliza sistemul, ceva ce se pregatea de multi ani.

Toate aceste reforme fac parte din pachetul de masuri sprijinit de Banca Mondiala , care sustine descentralizarea si competitia pe unde apuca.

Foarte frumos, numai ca:

Si mai putini profesori la sate: Toate cerintele profesionale din lege ignora deficitul de profesori calificati de la sate. Notiunea de masterat didactic limiteaza si mai mult sfera tinerilor dispusi sa se faca profesori pe bani putini. Daca tot fac un masterat, de ce l-ar face sa devina profesori? De fapt se urmareste reducerea numarului de profesori, tinand cont de excedentul de profesori. Insa rezultatul va fi un corp didactic imbatranit.  Mult succes educatoarelor si invatatorilor care vor trebui sa faca studii universitare in urmatorii 10 ani. Iarasi un element de incurajare pentru invatatorii din mediul rural.

Scandal si coruptie in consiliile de administratie: Consiliile de administratie  ar urma sa fie compuse din 1/3 profesori, 1/3 parinti, 1/3 reprezentanti desemnati de consiliile locale. Date fiind atributiile sporite ale consiliilor in noua lege, e firesc sa te intrebi ce competente au parintii sau reprezentantii consiliilor locale sa aprobe bugetul scolii, sa selecteze directorul, sa aprobe planul de incadrare, sa faca evaluarea profesorilor, sa sanctioneze abaterile etice si disciplinare, etc. Daca ne uitam un pic la sedintele si componenta consiliilor locale din Romania, daca ne amintim un pic ce gen de parinti „se bagau” sa organizeze ceva in scoala, ajungem la concluzia ca in scolile romanesti dascalii vor da piept cu mahalaua lunar. Desigur exista si posibilitatea ca parinti cu educatie si spirit antreprenorial sa se implice in educatia copiilor lor o data pe luna, si ca autoritatile locale sa desemneze oameni competenti sa faca parte din consilii. Democratia locala va fi un experiment interesant si necesar comunitatilor, insa ma indoiesc ca va imbunatati calitatea educatiei. Inclin sa cred ca va genera haos si va transforma sedintele consiliilor in scenete de Caragiale. Mai mult, va deschide cai nebanuite pentru coruptia la nivel local, acum ca bugetul scolii e decis de prepusii alesilor locali si de cativa parinti.

Curriculum cu savoare locala: Mi-e groaza de stirile care or sa apara in care  diversi profesori/comunitati vor introduce lectii xenofobe, controversate, unde preotul isi va baga coada in programa scolara, etc. Pretul autonomiei locale va fi o mica regresie la ceea ce ne dezbina ca popor, sau la ceea ce e mai inapoiat in multe din satele si orasele noastre. Dar desigur, avem si dascali luminati care de-abia asteptau sa predea ce vor, desi sunt convins ca faceau asta deja.

Evaluarea in stil securistic/corporatist: . cadrele didactice vor trebui sa intocmeasca, pe baza unei „metodologii validate stiintific” , un raport de evaluare a competentelor cognitive, emotionale si sociale ale copilului. Rand pe rand, profesorii vor inscrie in aceasta oglinda a activitatii elevului impresiile lor despre dezvoltarea si viitorul copiilor. Impresii care desigur variaza cu capacitatile sociale ale parintilor dispusi sa flateze atentia profesorilor. Copiii vor avea ocazia sa aiba un dosar de mici, inainte sa aiba dosar de puscariasi, urmariti sau corporatisti. Vor fi „orientati catre un anumit tip de liceu”.  Deci mda, competentele emotionale si sociale ale lui Ionel, precum si scrisul indescifrabil si matematica eronata il recomanda drept un bun ospatar. Felicit de pe acum parintii de la sate care se vor sterge undeva in fundul curtii cu portofoliile educationale.

Examene si mai alambicate: Nu e reforma fara schimbarea examenelor. Insa prezenta intrece orice asteptari de obscuritate: 70% portofoliu educational care li se va coace copiilor de mici, 30% admitere la liceu.

Masuri ineficiente de a tine copiii in scoala: Parintii care nu isi trimit copiii la scoala sunt sanctionati intre 5 si 50 de milioane. Interesant este ca primariile trebuie sa aplice amenzile. Mult succes lui Vanghelie !

Cale deschisa pentru scoli segregate, religioase, de fitze: Scolile private vor primi finantarea de baza. Aici apare un business infloritor, care sunt convins ca va deschide calea spre lumina invataturii cum au deschis si universitatile private. Sa te tii: scoli private in secuime, finantate de la bugetul de stat. Yoy ! Ce le mai trebuie autonomie, au painea si cutitul.  Mi-e groaza ce tipuri de scoli private or sa apara : scoli ortodoxe, scoli de fitze, scoli de rroma, scoli de ne-rroma, etc. De altfel prin faptul ca doua treimi din consiliul de administratie va fi compus din parinti si reprezentanti ai consiliului local, orice comunitate va avea instrumentele sa transforme complet scoala: curriculum localizat, angajarea anumitor profesori/directori, finantarea anumitor activitati, plan de dezvoltare dupa gusturile locale, etc. In concluzie, politicienii vor conduce si scolile, prin interpusii din consilii. Parintii vor trebui brusc sa fie atenti in ce comunitate traiesc, ce vecini au, pentru ca se vor putea trezi cu surprize. Situatiile vor fi interesante in zonele multietnice dar si pentru parintii care nu prea se duc la Biserica. Cred ca va deveni si mai greu pentru un copil dintr-o zona saraca sa mearga la scoala intr-o zona mai bogata.

– Nimic despre salarii: Cumva autonomia si inovatia nu imi suna ca fiind cele mai aprige revendicari sindicale: salariile in schimb, alta poveste. Ce mai putem face cu salariile? In raport cu produsul intern brut per capita, Romania isi plateste profesorii cam prost. O spunea Banca Mondiala intr-o nota. Daca insa intrebi pe colegii de la FMI, or sa-ti spuna sa nu maresti salariile profesorilor. Sta Boc si pune in cumpana calitatea personalului didactic si deficitul bugetar si zice: am gasit, le vom face case de lemn la tara. La care coana Udrea, nu draga, le facem din ciment, cunosc eu pe cineva, le facem la preturi sub piata.

–  Echitatea in finantare va fi si mai greu de atins: Sistemul finantarii per capita este complicat si se va lovi de realitatile romanesti cum nu si-au imaginat profesionistii de la Banca Mondiala cand l-au gandit. Ca sa functioneze, in Minister se va crea o noua unitate, care va buchisi la formule prin care la cuca macaii se poata totusi fiinta o scoala cu toate materiile predate, in conditiile in care sunt putini elevi. In locul profesorilor de la tara, n-as mai accepta sa predau mai multe materii, i-as lasa sa faca finantare per capita. In plin avant cu educarea copiilor de la sate, finantarea per capita va da o lovitura grea – exact acolo unde trebuiau mai multi profesori, formula de finantare va face si mai dificila angajarea de noi oameni.

In concluzie, nimic in reforma asta nu rezolva situatia scolilor din mediul rural- va fi si mai greu sa aduci profesori acolo daca ii pui pe invatatori sa ia licenta si pe profesori masteratul, cu toate casele de lemn pe care le viseaza Boc.

Solutia consiliilor de administratie cu parinti si reprezentanti ai consilierilor locali lasa calea deschisa pentru o noua categorie de reportaje pentru stirile de la ora 5 si eventuale transmisiuni in direct de la OTV.

Mai mult, lasa cale deschisa laicizarii invatamantului romanesc. Este unul din ultimii pasi care lipsea in Romania sa ne intoarcem la Romania burgheza dinaintea comunismului. Caragiale va fi tot mai actual in acest sistem, legionarismul sau alte forme de nationalism se vor putea infiltra in scoli si mai usor.

Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult sunt dosarele c0piilor. Pana acum profesorul putea sa iti dea un 2 sa te racoreasca. Acum va buchisi in dosar, dupa criterii alese pe spranceana stiintifica a lui Funeriu sau a cine stie cui, intocmai ca resursistele umane din corporatii.

Maneaua lui Obama

In Asistenta sociala, Bunastarea, Rroma on Iunie 10, 2009 at 9:56 pm

„Hop hop, Obama bama / Şi-au dat seama americanii / Ce suflet bun au ţiganii / Şi-a ajuns la Casa Albă / Un om bun cu pielea neagră / Vrem şi noi unul la fel / O să ne bazăm pe el / Să iubească rasa noastră / În toată ţara românească“ este o manea a lui Sorin Copilul de Aur, cititi si vedeti inregistrarea de la o emisiune pe site-ul Libertatea.

De la Kenya pana in studiourile Pro TV (am presupus, vedeti singuri ce televiziune e), tot omul amarat si mai negru la piele l-a vazut pe Obama ca pe un fratior.

Nu toti tiganii sunt amarati ba chiar unii sunt fericiti, sunt vedete. Ca sa n-o dam prea mult in Slumdog Millionaire insa, calitatea vietii tiganilor este proasta din toate punctele de vedere: traiesc mai putin, mor la nastere mai mult, la scoala se omoara mai putin, apa mai rar, uneori cu cocioaba sau cortul. De unde sa inceapa politicile sociale pentru rromi? Din ce secol? De la intruparea  lui Buddha?

Daca ar veni Obama le-ar spune rromilor din Romania: trimiteti-va copiii la scoala, ingrijiti-va sanatatea si igiena, nu va mai bateti nevestele, nu va trimiteti copiii la cersit, nu mai furati profesionist.  Si desigur „Yes we can” in rromanes. Sau in urdu, dupa cum le merg traducatorii.

Intr-un articol recent din EVZ Leslie Hawke compara situatia negrilor cu a rromilor si spunea ca nu intelege de ce nu vede mai multa lume asemanarea. Pai e destul de clar de ce nu exista o asemanare: cand negrii cereau acces echitabil si nediscriminatoriu la educatie, rromii nu vor sa isi trimita copiii la scoala iar romanii se roaga de ei (ma rog, romanii platiti cu bani europeni).  Costa insa sa ii convingi si cu vorba buna. Pe de o parte poate inteleg si rromii ca nu e nici o sfaraiala sa iti trimiti copilul la scoala, mai ales la scolile din Romania.  Cu toate acestea se depun eforturi de incluziune scolara de milioane de euro in Romania si mare parte a banilor merge in a ii convinge pe oameni sa trimita copiii la scoala.

Politicile sociale nu ar trebui sa isi propuna imblanzirea oamenilor. Nu poti sa faci asistenta sociala fortata cu o intrega etnie. Banii sunt limitati si ar trebui sa existe o ordine naturala in care cei care primesc fondurile sa fie cei care au nevoie si le si doresc. Cata vreme principalul cost al programelor sociale pentru rromi este sa invingi barierele culturale si sa convingi beneficiarii sa accepte interventia, banii ar trebui orientati in alte proiecte.

In ciuda tuturor eforturilor, unii oameni ai strazii refuza intotdeauna sa mearga in centre sau sa accepte ajutorul asistentilor sociali. Acolo unde distanta dintre ce stii ca este o viata buna si ce ti se ofera este imensa, mai bine ramai in strada. Politicile sociale nu pot insa sa plece de la premisa ca oamenii vor refuza un ajutor mic care le va imbunatati viata pentru ca stiu ca nu e mare.

Daca miscarea pentru drepturile negrilor a avut un filon civic de revendicari, in Romania acesta lipseste din partea rromilor. Incluziunea, nediscriminarea nu sunt revendicate de o intreaga etnie, ci mai degraba de cateva persoane si ONG-uri. In rest, mandria si parada colorata si ilustrata muzical a unui popor care a gasit cum sa se bucure de viata asa nomad si iesit din sclavie cum l-a lasat istoria. Politicile sociale trebuie sa asigure bunastarea. Daca rromii nu percep lipsa ei ci se bucura si danseaza, pana la urma trebuie sa inchini paharu si sa ii feliciti ca la o nunta unde mireasa ti se pare urata.