Ciprian Domnisoru

Archive for the ‘Economia muncii’ Category

Francezii râd isteric. Tupeu de publicitari, tupeu de globalizare ?

In Economia muncii on Iulie 26, 2011 at 1:54 pm

În noua reclamă Dacia doi franţuzi râd în hohote când află preţurile la Logan, vedeţi aici. O campanie publicitară care începuse simpatic (cu posesorii unor maşini de lux care se răzbunau pe Daciile arătoase dar ieftine) s-a transformat într-o bătaie de joc.

Muncitorii de la Mioveni au intrat în grevă anul trecut cerând măriri de salarii când volumul de muncă şi ritmul de lucru pe banda de asamblare crescuseră. Anul acesta Renault transmitea presei că la Mioveni costul forţei de muncă este de 7.8 euro pe oră, iar în Maroc, unde Renault se va extinde în viitoarea fabrică de la Tanger,  doar 5 euro pe oră.

Argeşenii noştri de la Mioveni trebuie să concureze, direct sau indirect, cu brazilienii din Sao Jose dos Pinhais, columbienii din Envigado (Medellin), cu moscoviţi, cu marocanii de la viitoarea fabrică din Tanger, indienii de la Nashik, iranienii din Teheran şi sud-africanii din Pretoria. În toate aceste locaţii Renault fabrică vreun soi de Logan.

Salariile in Brazilia in industria auto erau de 500 de dolari pe luna de prin 2005 însă brazilienii de la Renault nu stăteau cuminţi în 2010 şi obţineau o creştere de salariu de 10% şi un bonus de 2400 de dolari, cititi aici.

În Columbia, salariul minim este de 515 000 de pesos columbieni, la cursul de azi 200 euro. Salariul minim în Iran este de 3 milioane de riali, tot 200 de euro. Salariul minim al lucrătorilor din zona Moscovei este de 195 de euro. Indienii de la Mahindra în parteneriat cu Renault produc la  Nashik, în provincia Maharashtra, unde salariul minim pentru un lucrător industrial fără calificare este de 80 de euro.  În Africa de Sud, venitul mediu era în 2006 pentru albi de 2400 de euro şi pentru un negru de 700 de euro.

Chiar si in Maroc, salariul minim este de 0.95 euro pe ora, deci 167 de euro pe luna la 22 de zile lucrate. Prin comparaţie, salariul minim în România este de 160 de euro. Un muncitor român necalificat care câştigă salariul minim mai bine s-ar muta la Teheran, sau ar duce o viaţă tumultoasă în Medellin sau ar bea o vodcă în Moscova. Între uzinele care fabrică Loganul pe lumea asta, doar în India ar avea un salariu minim mai mic, deşi probabil la preţurile din India şi-ar permite mai multe.

Munca manuală ieftina şi automatizarea redusă a liniei de producţie au fost succesul Logan şi România a beneficiat de exporturi şi de investiţii. Renault nu poate însă să le mai arate pisica cu străinii care muncesc mai ieftin ca ei muncitorilor de la Mioveni.  De la publicitari nu am aşteptări, însă pentru Renault s-avem pardon de-aşa reclame. Mi se pare jenant să îşi vândă produsele făcând mişto de cât de ieftine sunt, când muncitorii români cer de ani de zile majorări salariale şi se plâng de condiţiile de muncă.

Mihai, nu știam că știi să joci șah. Ani de liceu obligatoriu

In Bunastarea, Economia muncii, Educatie on Iunie 5, 2011 at 10:56 am

În programul pentru educație al USL figurează mai vechea idee a învățământului obligatoriu liceal. Nu numai că o astfel de politică ar pune capăt accesului limitat al elevilor din mediul rural la licee, acces deplâns de altfel de Băsescu, dar ar fi exact politica vitală pentru dezvoltarea pe termen lung în România, corelată cu alocarea de 3% pentru cercetare din PIB.

Dacă am introduce învățământul liceal obligatoriu și am include și clasa pregătitoare ca fiind obligatorie, România ar intra într-un club select unde numai Belgia, Germania și Olanda mai au pe lumea asta 13 ani de educație obligatorie.  

De ce să facă toată lumea liceul veți zice? Cum spuneam mai sus, România trebuie să depășească etapa de mână de lucru ieftină cumva. În anii de liceu tinerii din mediul rural pot accumula cunoștințe sau deprinde baza unor meserii care să le asigure un salariu mai bun (în loc de căpșunar, instalator). Ca să începi o afacere (nu la negru) îți trebuie minime cunoștințe de economie, uneori mai trebuie să scrii și corect românește. Sigur că experiența ultimilor 20 de ani mă contrazice flagrant, cu tot felul de analfabeți milionari, însă pentru un tânăr cinstit a începe o afacere fără prea mult capital și fără educație îmi inchipui că este foarte greu.

Liceul ar trebui să devină obligatoriu în România și pentru aceea că este cea mai ușoară formă de a livra educație în domeniul sănătății, educației sexuale, educației civice, financiare sau educației antreprenoriale. Un vis frumos ar fi ca elevii de liceu să aibă și acces la consilieri școlari care să îi indrume în carieră. Pentru adolescenții cu părinți – ce, cu tot satul plecat la muncă într-un oraș din Italia, opțiunile de carieră îmi închipui că sunt destul de limitate.

Există desigur mulți care se opun acestei idei. Ne trebuie tinichigii și zidari îi aud spunând. Şi ce-i drept, în România există un deficit de muncă în construcții, industria textilă și restaurante-hotelărie, care a fost acoperit în 2005-2008 cu vreo 10-20 de mii de emigranți din China, Nepal, Filipine sau Turcia. Vreți capitalism adevărat? Asta este capitalismul, România are cei mai puțini muncitori străini din Uniunea Europeană, va veni însă și ziua când vom cumpăra pătrunjel și bambus de la piață.

Nu putem noi să ne ținem zidarii aici? Ei bine nu. Vom educa elevi de liceu care poate vor alege să facă o firmă în bătătura, care poate vor pleca în străinătate la o muncă mai bine calificată, care- de ce nu- se vor angaja în fabricile din România, care se plâng de productivitatea și calitatea muncii. Şi, bată-l norocul pe Băsescu, poate mai apar vreo câțiva zeci de Ţuțea din satele României, dacă tot obligăm toți elevii să facă liceul.

Un alt avantaj pentru această măsură este creșterea șanselor de angajare a absolvenților de liceu și de reducere a șomajului în rândul tinerilor, poate de a stimula și oameni mai în vârstă să își termine studiile liceale, mai ales dacă angajatorii vor prefera absolvenți de liceu.

În fine, ca și în cazul programului economic al USL, nu este chiar clar de unde vor veni banii pentru transport și mai multe internate în mediul rural sau în orașele mici. 

Învățământul liceal obligatoriu este însă singura investiție care în 10 ani ne-ar face să simțim că trăim într-o țară civilizată.

Na un leu, du-te si te recalifica si sa-ti ramana si de tutun

In Criza, Economia muncii, Guvernul PD-L Boc, Somaj on Mai 27, 2011 at 1:02 pm

Graficul de mai jos arata cam cat cheltuie statul roman cu masurile de formare profesionala (training) in comparatie cu alte state europene- ca sa nu va obositi ochii, da, Romania e acolo in coada. Ca sa fie si mai clar, in 2009 nivelul cheltuielilor s-a redus de trei ori, asa ca statul roman a cheltuit in medie cam 60 de bani pe cap de locuitor cu trainingul.

Magariile din legea dialogului social

In Criza, Economia muncii, Guvernul PD-L Boc on Mai 11, 2011 at 4:26 pm

Basescu s-a grabit sa includa in noua lege a dialogului social limitarea dreptului la greva pentru personalul angajat de forte armate straine pe teritoriul Romaniei, incalcand flagrant Conventia 87 a Organizatiei Internationale a Muncii. Am facut un sumar al magariilor din noua lege, urmarind articol cu articol schimbarile si inspirandu-ma din declaratiile si materialele comunicate de lideri sindicali.

Iata cum ingradeste Legea Dialogului Social 62/2011 activitatea sindicala:
1) Va fi mai greu isi gaseasca sediu– noua lege spune ca sindicatele „pot” avea un sediu in intreprindere, inainte (art 22 (3) din Legea 54/2003) preciza: ” Unităţile în care sunt constituite organizaţii sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condiţiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziţia organizaţiilor sindicale, spaţiile corespunzătoare funcţionării acestora şi să asigure dotările necesare desfăşurării activităţii prevăzute de lege.”

2) Dupa ce  ii inceteaza mandatul, liderul de sindicat nu mai este protejat in mod special de concediere timp de doi ani:

Articolul 10 (1) din Legea 54- În timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea mandatului- a disparut prevederea referitoare la cei doi ani

3) Daca lucrezi intr-un sector unde firmele au de obicei putini angajati, nu mai ai posibilitatea sa infiintezi un sindicat profesional cu lucratori de la alte firme : in legea 54 se prevedea , la articolul 2(2) : Pentru constituirea unei organizaţii sindicale este necesar un număr de cel puţin 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiţi. – prevederea cu angajatori diferiti a disparut.

4) Angajatorul nu mai este obligat sa invite reprezentantii sindicali in consiliul de administratie: Legea 54 prevedea:  ” Art 30 (1) Angajatorii au obligaţia de a invita delegaţii aleşi ai organizaţiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administraţie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.”- noua lege a inlocuit obligatia cu „poate” si a eliminat mentionarea problemelor culturale sau sportive, ca ce atata cultura…

5) Comunicarea angajator-sindicat este limitata– in legea 54 angajatorul avea si obligatia de a comunica sindicatelor informatii „privind constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, protecţiei muncii şi utilităţilor sociale, asigurărilor şi protecţiei sociale” precum si (articolul 3) probleme de interes cultural si sportiv- aceste aspecte nu mai apar in noua lege, ca ce atata protectia a muncii, cultura sau protectie sociala…

6) Neplata activitatii sindicale pentru liderii care sunt scosi din productie– Legea 54 prevedea „Membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităţi sindicale, fără afectarea drepturilor salariale. „- Noua lege nu mai prevede un numar de zile, numarul de zile poate fi negociat, si mai mult, angajatorul nu mai are obligatia de a plati acele zile (se mentioneaza expres, „fara obligatia angajatorului de a plati drepturile salariale pentru aceste zile„)

7) La dizolvare, tribunalul are larghete sa distribuie patrimoniul dupa cum vrea, nu mai are obligatia de a-l „atribui unei organizaţii din care face parte sindicatul sau, dacă nu face parte din nici o organizaţie, unei alte organizaţii sindicale cu specific asemănător.” (Legea 54, art 37 (2)) 

8    ) Pana acum, sindicatele se puteau constitui (Legea 54, art 41 (1)), dupa  criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau după criteriul teritorial-in noua lege apare conceptul de „sector de activitate”, dupa codul CAEN, sectoare care, in noua lege, se stabilesc prin hotarare a Guvernului dupa consultarea partenerilor sociali. Nu mi-e clar cum ar putea abuza Guvernul de definitia sectorului de activitate, dar nu era nevoie de renuntarea la criteriul profesional sau cel teritorial decat daca se dorea limitarea activitatii sindicale, ceea ce e clar.

9   ) Au aparut criterii de reprezentativitate care limiteaza activitatea sindicala: confederatiile sindicale trebuie sa aiba structuri teritoriale in jumatate plus unul din judetele Romaniei si sa aiba 5% din efectivele angajatilor din economia nationala (!!)- ma intreb daca tot vorbim de sectorizarea economiei si vrem sa facem confederatie sindicala in minierit si metalurgie (nu doar un sector), de ce ar avea confederatia sindicala respectiva structuri teritoriale in 21 de judete, cand sunt judete si fara minierit si fara metalurgie?

Abuzul maxim este la nivel de unitate, unde trebuie jumatate plus unu din angajati.

Pana acum, legea 54 prevedea un numar minim de 15 angajati, nici macar de la acelasi angajator in mod necesar. Legea 130/1996 prevedea intr-adevar criterii similare de reprezentativitate, dar numai pentru negocierea contractelor colective de munca. La nivel de unitate era nevoie de o treime din angajati in sindicat pentru negocierea contractului colectiv de munca, acum e nevoie de jumatate plus 1.

10) Mai multa birocratie– in noua lege, articolul 53 ii obliga pe reprezentantii sindicatelor, inainte de a obtine reprezentativitatea, sa umble cu dosare la Ministerul Muncii si la ITM

11) Daca pana acum trebuiau 15 persoane juridice pentru un patronat (Legea 356/2001), acum nu mai e musai. In schimb patronatele pot fi fericite, trebuie sa respecte cam aceleasi criterii de reprezentativitate ca si sindicatele.

12) A disparut contractul colectiv de munca la nivel national si cel la nivel de ramura si a aparut cel la nivel de sector, dupa cum va  defini guvernul sectorul. Din cate imi dau seama, asta inseamna ca nu va mai negocia nimeni cu guvernul salariul minim, ci guvernul il va stabili dupa cum va vrea si la nivel de sector se vor purta negocieri suplimentare.

13) Daca un contract de munca isi face efectele la nivel de unitate sa zicem pentru toti angajatii, a aparut prevederea (in articolul 153 din noul Cod Social) ca organizatiile sindicale pot incheia cu angajatorul „orice alt tipuri de acorduri, conventii sau intelegeri, in forma scrisa, care reprezinta legea partilor si a caror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizatiilor semnatare”. Nu sunt jurist, dar nu mi-e clar ce prevaleaza: contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau alte acorduri pe legea partilor.

14) Pe durata valabilitatii unui acord colectiv de munca angajatii nu pot declansa conflict colectiv de munca (art 164). Vechea lege (Legea 168/1999) prevedea la art 12 d) : „Conflictele de interese pot fi declansate in urmatoarele situatii: d) unitatea nu isi indeplineste obligatiile prevazute de lege de a incepe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca. „. Desi vechea lege prevedea ca angajatii nu pot declansa conflicte de munca pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca (art 13), se facea exceptie exact la punctul 12 d), care a disparut din noua lege.

15) Articolul 182 instituie obligativitatea grevei de avertisment: „greva poate fi declarata numai daca , in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului colectiv de munca prin procedurile obligatorii prevazute de prezenta lege, numai dupa desfasurarea grevei de avertisment …”   Vechea lege prevedea, intr-adevar, ca greva de avertisment sa preceada pe cea propriu-zisa cu cinci zile, insa nu reiesea din vechea lege ca este musai sa o preceada pe cea propriu-zisa.

16) Pierderea drepturilor pe perioada grevei. Daca in vechea lege, la articolul 54 se prevedea  „Pe durata grevei salariatii isi mentin toate drepturile ce decurg din contractul individual de munca, cu exceptia drepturilor salariale. „, in noua lege se prevede, la articolul 195, „pe toata durata participarii la greva contractul individual de munca sau raportul de serviciu, dupa caz, al angajatului de suspenda de drept. Pe perioada suspendarii se mentin doar drepturile de asigurari de sanatate„.

17) Sa nu cumva sa faca greva femeile de serviciu de la baza de la Deveselu: noua lege prevede, la articolul 202, ca nu pot declara greva , printre altii, „personalul angajat de fortele armate straine stationate pe teritoriul Romaniei„. Nu numai ca este un abuz grav si o incalcare fundamentala a dreptului la greva, dar este si o tradare nationala (ma rog, las retorica patriotarda altora). De altfel incalca flagrant Conventia 87 a Organizatiei Internationale a Muncii, ratificata de Romania, care intr-adevar prevede la articolul 8 ca statele semnatare pot avea dispozitii de a limita dreptul la greva personalului din fortele armate si politie, dar nu mentioneaza absolut nimic de personalul angajat de forte armate straine.

De altfel Curtea Constitutionala a ignorat in decizia ei de constitutionalitate incalcarea in articolul 202 a dreptului la greva al personalului angajat de forte armate straine, incalcare a articolului 43 alin 1 din Constitutie:

– art. 43 alin. (1) – Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

Sunt curios de interpretarea Articolului 202 -categoria „personalul angajat de forte armate straine” este intr-o insiruire de categorii, cu virgula. Oare femeile de serviciu de la Deveselu vor putea face greva?

18) In conflictele individuale de munca, obligatia angajatorului de la  Art. 75 din vechea lege a disparut:”In cazul in care sunt contestate masuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligatia ca, pana la prima zi de infatisare, sa depuna dovezile in baza carora a luat masura respectiva. ”
– sa vedem ce e in Codul de procedura civila in materie de conflicte individuale de munca, poate sa regaseste obligatia acolo

Stabilitatea muncii pentru barbatii angajati in meserii netraditionale de gen

In Economia muncii on Aprilie 22, 2011 at 4:10 pm

Masters Project_Ciprian Domnisoru   Descarca lucrarea aici/ Download the paper here

Proiectul meu de masterat -un pic off-topic pentru blogul acesta- este rezultatul unei provocari din partea lui Kristin Goss, o profesoara de politica si o feminista care atunci cand i-am atras atentia ca batea toba numai pe probleme feministe si ca nu zice nimic de „men’s issues, mi-a zis what men’s issues? prostate cancer?” Ii dedic aceasta lucrare, care este o investigare asupra viitorului muncii intr-o societate in care apar multe slujbe noi pentru femei in educatie si sanatate dar sectoarele industriale, productive, sunt in declin.

My masters project is the result of a challenge from Kristin Goss, a politics professor/feminist who, when I inquired why more men’s issues were not incorporated in a particular framing effort, told me „what men’s issues? prostate cancer”. I dedicate this project to her,  a project which is ultimately an inquiry about the future of work in a society creating jobs in education and healthcare but sheding them in industrial, productive sectors.

Gasiti sumarul lucrarii- si mi-ar placea sa fie cineva interesat sa o traduc, dar sa fim realisti.

Analizand date din Current Population Survey (CPS) Tenure Supplement intre 2004 si 2010 si cinci ani de date din National Longitudinal Survey of Youth 97 intre 2004-2008, am gasit ca stabilitatea locului de munca pentru barbatii angajati in meserii traditional feminine este mai scazuta decat stabilitatea locului de munca pentru barbati angajati in meserii traditionale sau neutre de gen. 

Realizand o clasificare a meseriilor netraditionale de gen pentru barbati in meserii din educatie, medicina si de secretariat, gasesc diferente semnificative intre cele trei grupuri, cu stabilitate a muncii mare in primul grup si mica in celelalte doua.

Aceste rezultate contrazic o parte din rezultatele din literatura (feminista) sociologica, ce sugereaza ca barbatii au o stabilitate mai mare in meserii netraditionale de gen datorita unor asteptari de promovare si a tratamentului preferential din partea directorilor si supraveghetorilor barbati.

Ideea ca pentru barbati , stabilitatea locului de munca este un beneficiu al muncii in meserii netraditionale de gen este facuta publica de site-uri de community colleges, departamente statale de educatie, anumite studii academice si organizatii profesionale din ocupatii netraditionale de gen.

O astfel de generalizare este pur si simplu inducatoare in eroare, asa cum arata acest studiu. Rezultate de cercetare suplimentare din acest studiu, despre experientele barbatilor angajati in meserii netraditionale de gen, contribuie la literatura de specialitate. Am gasit ca exista sanse mai mari ca barbatii angajati in astfel de ocupatii sa fi fost amenintati cu violenta in timpul scolarizarii lor, sa fi fost crescuti intr-o familie catolica si ca exista sanse mai mici ca acesti barbati sa fi crescut intr-o familie baptista. Un rezultat al studiului este ca satisfactia muncii reportata de repondenti este mai mare pentru barbatii angajati in meserii netraditionale de gen, ridicand noi intrebari asupra utilitatii pe care acesti barbati o extrag  lucrand in aceste ocupatii, avand in vedere ca alegerile lor contrazic teorii ale alegerii ocupationale (Gottfredson) si ale identitatii (Akerlof si Kranton).

Multumesc Comisiei Fulbright si Fundatiei Dinu Patriciu pentru sprijinul acordat in perioada in care am urmat masteratul de politici publice la Sanford School, Duke University.