Ciprian Domnisoru

Archive for the ‘Criza’ Category

Lupta lui Obama. Lupta care n-a existat în România din cauza trădătorilor din PSD

In Criza on Iulie 14, 2011 at 9:37 am

Obama lupta zilele astea să protejeze serviciile publice şi sociale, cerând ca cei mai avuţi să contribuie la nivelul la care contribuiau acum zece ani, când George W. Bush reducea taxele pentru bogaţi. 

Datoria publică a  SUA a atins 100% din PIB iar fără o lege specială nu poate sa crească, punând în pericol plata pensiilor şi funcţionarea statului. Republicanii şi democraţii din Congresul SUA trebuie să găsească o soluţie politică până la 2 August.

Problemele bugetare ale SUA sunt similare celor din România. Deficit în sistemul de sănătate: republicanii propun introducerea coplăţii şi alocarea unei sume fixe pentru fiecare beneficiar al programelor sociale Medicare şi Medicaid, Obama vrea să protejeze beneficiarii săraci şi să reducă costurile de achiziţii de medicamente, aşa cum propune şi USL în România.

La pensii, atât democraţii cât şi republicanii discută despre o formă de indexare la inflaţie. În România dezbaterea s-a dus prin Legea Pensiilor, prin care pensiile nu vor mai fi indexate în funcţie de salarii ci de preţuri, ceea ce pe termen lung va duce la scăderea lor.

La venituri, Obama susţine ca reducerile de taxe introduse de Bush să expire în 2013 pentru cei mai bogaţi americani iar companiile şi bogaţii care scapă de plata taxelor cu contabili deştepţi să aibă mai puţine şanse să nu plătească.

Dezbaterea aprinsă din SUA este cauzată de lipsa unei majorităţi necesare pentru a aproba extinderea deficitului. România era în aceeşi situaţie politică până să se producă plecările de la PSD şi formarea UNPR. Prin procedura absurdă a asumării repetate a răspunderii, cu o majoritate fragilă şi un guvern şi un preşedinte nepopular, toate măsurile pe care  republicanii  authohtoni ( în sensul caragialesc al cuvântului) au vrut sa le treacă au trecut nedezbătute.

Pentru cei care se tem de instabilitatea SUA şi de pericolul deficitului, există o vorbă : Nu mor caii când vor câinii. Faptul că există dezbateri aprinse despre cine ar trebui să suporte nota de plată pentru deficitul SUA este un semnal de sănătate a sistemului politic american.

Paradoxul în România în privinţa lipsei unor dezbateri asupra măsurilor de austeritate este că UNPR, format din foşti social-democraţi în mare parte, se recomandă a fi un partid de stânga, mai mult, stânga progresistă. Iată ce scrie pe site-ul UNPR la capitolul ideologie :

« După zeci de ani de dominaţie mondială a politicilor conservatoare şi neoconservatoare, a reţetelor economice liberale şi ultraliberale, şocul crizei economice mondiale a demonstrat falimentul dreptei, pregătind terenul pentru o eră progresistă. »

Vă mai surprinde că un partid care critică dreapta şi politicile neoliberale a susţinut în cor toate măsurile neoliberale ale guvernării Boc-Băsescu ?

Pentru ca această turnură ideologică a foştilor PSD-işti să nu se mai repete se anunţă schimbări : parlamentarii nu îşi vor mai putea părăsi partidul , procedura de asumare a răspunderii va fi limitată. Desigur aceste schimbări vor veni după ce dreapta neoliberală va fi marcat succes după succes în România.

Vă potoliţi cu Grecia?

In Criza, Uncategorized on Iulie 7, 2011 at 9:49 am

Anastase, Udrea, Boc au dat tonul la poveşti de campanie despre cum PDL a scos România din criză şi a evitat situaţia Greciei. Anastase sugera că Guvernul Boc poate fi un model pentru Grecia, Udrea spunea pe blog că PDL a fost curajos şi că fără măsurile din 2010 ajungeam ca Grecia pe marginea prăpastiei, iar Boc spunea că lecţia Greciei ne arată că România a facut “ce trebuie si la timp”.

Maşina mediatică a PDL invocă greaua moştenire : iresponsabilii de Tăriceanu (grec la origini, apropo) şi Vosganian, care au lăsat un deficit mare. Tăriceanu făcea într-adevar o politică prociclică, deficitul în 2008 era de peste 4% în an electoral, dar atât PDL cît Băsescu susţineau net în octombrie 2008 majorarea salariilor profesorilor cu 50%, iar Tăriceanu salva deficitul amânând intrarea în vigoare a legii. Băsescu declara în Octombrie 2008 : « Ideea ca nu sunt bani nu este o realitate, bugetul poate fi asezat pe prioritati. Daca vrei sa asiguri resurse pentru profesori sau nu. Bani exista si toate analizele probeaza acest lucru ». Mai târziu, Boc şi Băsescu spuneau că nu aveau cum să prevadă recesiunea, deşi până la 1 octombrie 2008 intraseră oficial în recesiune Danemarca, Estonia, Letonia şi Irlanda.    

Vine anul 2009, Boc îşi intră în pâine, deficitul se măreşte la 7.2% din PIB. Guvernanţii sunt luaţi prin surprindere de scăderea încasărilor din TVA (cu 16%). Retorica statului asistenţial a fost superbă dar în realitate cheltuielile de asigurări sociale au crescut cu 18% in 2009 şi cu 7.3% în 2010. La cheltuieli de personal, guvernul Boc se laudă în 2011 cu 132,000 de disponibilizări. În scrisoarea de intenţie cu FMI se lăuda de fapt că va bloca angajările pe cele 137,000 de posturi vacante. Nu este foarte clar câte persoane au fost efectiv disponibilizate din sectorul bugetar sau câte posturi neocupate au fost pur şi simplu desfiinţate. În orice caz, deşi retorica împotriva bugetarilor a fost puternică, în 2009 cheltuielile de personal au crescut cu 2.4% iar în 2010, iar după ce se tăiau cu 25% salariile la mijlocul anului 2010, cheltuielile de personal au scăzut cu doar 8.6%. Boc s-a lăudat în nenumărate rânduri că România a continuat să facă investiţii. Nici vorbă, cheltuielile de capital au scăzut şi în 2009 (-13.3%) şi în 2010 (-11.7%), deşi probabil cele de asfaltări au crescut simţitor, cum o arată deficitul de 1.35 miliarde de RON al CNADNR din 2009.

Guvernarea Boc a fost tristă şi haotică. Au fost luaţi –cică- prin surprindere de recesiune, când alte ţări din UE o declaraseră deja, nu au putut anticipa scăderea economică drastică din 2009 şi s-au văzut la spartul târgului, când alte ţări ieşeau din recesiune, nevoiţi să reducă salariile şi să mărească TVA. Asta pentru că în ciuda retoricii latrante, nu se făcuseră de fapt reforme în administraţie iar disponibilizările fuseseră mascate de tăierea posturilor vacante. În an electoral, asistaţii sociali primeau pensie minima garantată, mărită strategic la 350 de RON în Octombrie 2009, înainte de alegerea lui Băsescu. Mai grav, austeritatea nu s-a aplicat şi pentru cheltuielile cu bunuri şi servicii ale statului, care au crescut cu 5.2% în 2010.

România nu este Grecia şi nu era în niciun risc de a ajunge în situaţia Greciei. Datoria publică a României era de 19.5% din PIB în 2008 iar a Greciei de 109% din PIB. În schimb România risca să fie sancţionată în 2010 dacă depăşea ţinta de deficit bugetar. Boc nu a făcut decât să orbecăie şi să fie surprins de amploarea scăderii încasărilor din TVA. În lipsa unor reforme reale în administraţie, a scăderii cheltuielilor cu bunuri şi servicii şi a îmbunătăţirii colectării TVA, soluţia a fost frâna contraciclica brutala din 2010 de reducere a salariilor la mijlocul anului, pentru a păstra ţinta de deficit bugetar.

Să îi vedem acum pe Boc, Udrea, Vass şi Anastase ca un cor de gâşte spunându-ne cum ne-au salvat de la un faliment grecesc este un spectacol trist de ipocrizie a maşinii mediatice a PDL.

Na un leu, du-te si te recalifica si sa-ti ramana si de tutun

In Criza, Economia muncii, Guvernul PD-L Boc, Somaj on Mai 27, 2011 at 1:02 pm

Graficul de mai jos arata cam cat cheltuie statul roman cu masurile de formare profesionala (training) in comparatie cu alte state europene- ca sa nu va obositi ochii, da, Romania e acolo in coada. Ca sa fie si mai clar, in 2009 nivelul cheltuielilor s-a redus de trei ori, asa ca statul roman a cheltuit in medie cam 60 de bani pe cap de locuitor cu trainingul.

Magariile din legea dialogului social

In Criza, Economia muncii, Guvernul PD-L Boc on Mai 11, 2011 at 4:26 pm

Basescu s-a grabit sa includa in noua lege a dialogului social limitarea dreptului la greva pentru personalul angajat de forte armate straine pe teritoriul Romaniei, incalcand flagrant Conventia 87 a Organizatiei Internationale a Muncii. Am facut un sumar al magariilor din noua lege, urmarind articol cu articol schimbarile si inspirandu-ma din declaratiile si materialele comunicate de lideri sindicali.

Iata cum ingradeste Legea Dialogului Social 62/2011 activitatea sindicala:
1) Va fi mai greu isi gaseasca sediu– noua lege spune ca sindicatele „pot” avea un sediu in intreprindere, inainte (art 22 (3) din Legea 54/2003) preciza: ” Unităţile în care sunt constituite organizaţii sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condiţiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziţia organizaţiilor sindicale, spaţiile corespunzătoare funcţionării acestora şi să asigure dotările necesare desfăşurării activităţii prevăzute de lege.”

2) Dupa ce  ii inceteaza mandatul, liderul de sindicat nu mai este protejat in mod special de concediere timp de doi ani:

Articolul 10 (1) din Legea 54- În timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea mandatului- a disparut prevederea referitoare la cei doi ani

3) Daca lucrezi intr-un sector unde firmele au de obicei putini angajati, nu mai ai posibilitatea sa infiintezi un sindicat profesional cu lucratori de la alte firme : in legea 54 se prevedea , la articolul 2(2) : Pentru constituirea unei organizaţii sindicale este necesar un număr de cel puţin 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiţi. – prevederea cu angajatori diferiti a disparut.

4) Angajatorul nu mai este obligat sa invite reprezentantii sindicali in consiliul de administratie: Legea 54 prevedea:  ” Art 30 (1) Angajatorii au obligaţia de a invita delegaţii aleşi ai organizaţiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administraţie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.”- noua lege a inlocuit obligatia cu „poate” si a eliminat mentionarea problemelor culturale sau sportive, ca ce atata cultura…

5) Comunicarea angajator-sindicat este limitata– in legea 54 angajatorul avea si obligatia de a comunica sindicatelor informatii „privind constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, protecţiei muncii şi utilităţilor sociale, asigurărilor şi protecţiei sociale” precum si (articolul 3) probleme de interes cultural si sportiv- aceste aspecte nu mai apar in noua lege, ca ce atata protectia a muncii, cultura sau protectie sociala…

6) Neplata activitatii sindicale pentru liderii care sunt scosi din productie– Legea 54 prevedea „Membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităţi sindicale, fără afectarea drepturilor salariale. „- Noua lege nu mai prevede un numar de zile, numarul de zile poate fi negociat, si mai mult, angajatorul nu mai are obligatia de a plati acele zile (se mentioneaza expres, „fara obligatia angajatorului de a plati drepturile salariale pentru aceste zile„)

7) La dizolvare, tribunalul are larghete sa distribuie patrimoniul dupa cum vrea, nu mai are obligatia de a-l „atribui unei organizaţii din care face parte sindicatul sau, dacă nu face parte din nici o organizaţie, unei alte organizaţii sindicale cu specific asemănător.” (Legea 54, art 37 (2)) 

8    ) Pana acum, sindicatele se puteau constitui (Legea 54, art 41 (1)), dupa  criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau după criteriul teritorial-in noua lege apare conceptul de „sector de activitate”, dupa codul CAEN, sectoare care, in noua lege, se stabilesc prin hotarare a Guvernului dupa consultarea partenerilor sociali. Nu mi-e clar cum ar putea abuza Guvernul de definitia sectorului de activitate, dar nu era nevoie de renuntarea la criteriul profesional sau cel teritorial decat daca se dorea limitarea activitatii sindicale, ceea ce e clar.

9   ) Au aparut criterii de reprezentativitate care limiteaza activitatea sindicala: confederatiile sindicale trebuie sa aiba structuri teritoriale in jumatate plus unul din judetele Romaniei si sa aiba 5% din efectivele angajatilor din economia nationala (!!)- ma intreb daca tot vorbim de sectorizarea economiei si vrem sa facem confederatie sindicala in minierit si metalurgie (nu doar un sector), de ce ar avea confederatia sindicala respectiva structuri teritoriale in 21 de judete, cand sunt judete si fara minierit si fara metalurgie?

Abuzul maxim este la nivel de unitate, unde trebuie jumatate plus unu din angajati.

Pana acum, legea 54 prevedea un numar minim de 15 angajati, nici macar de la acelasi angajator in mod necesar. Legea 130/1996 prevedea intr-adevar criterii similare de reprezentativitate, dar numai pentru negocierea contractelor colective de munca. La nivel de unitate era nevoie de o treime din angajati in sindicat pentru negocierea contractului colectiv de munca, acum e nevoie de jumatate plus 1.

10) Mai multa birocratie– in noua lege, articolul 53 ii obliga pe reprezentantii sindicatelor, inainte de a obtine reprezentativitatea, sa umble cu dosare la Ministerul Muncii si la ITM

11) Daca pana acum trebuiau 15 persoane juridice pentru un patronat (Legea 356/2001), acum nu mai e musai. In schimb patronatele pot fi fericite, trebuie sa respecte cam aceleasi criterii de reprezentativitate ca si sindicatele.

12) A disparut contractul colectiv de munca la nivel national si cel la nivel de ramura si a aparut cel la nivel de sector, dupa cum va  defini guvernul sectorul. Din cate imi dau seama, asta inseamna ca nu va mai negocia nimeni cu guvernul salariul minim, ci guvernul il va stabili dupa cum va vrea si la nivel de sector se vor purta negocieri suplimentare.

13) Daca un contract de munca isi face efectele la nivel de unitate sa zicem pentru toti angajatii, a aparut prevederea (in articolul 153 din noul Cod Social) ca organizatiile sindicale pot incheia cu angajatorul „orice alt tipuri de acorduri, conventii sau intelegeri, in forma scrisa, care reprezinta legea partilor si a caror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizatiilor semnatare”. Nu sunt jurist, dar nu mi-e clar ce prevaleaza: contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau alte acorduri pe legea partilor.

14) Pe durata valabilitatii unui acord colectiv de munca angajatii nu pot declansa conflict colectiv de munca (art 164). Vechea lege (Legea 168/1999) prevedea la art 12 d) : „Conflictele de interese pot fi declansate in urmatoarele situatii: d) unitatea nu isi indeplineste obligatiile prevazute de lege de a incepe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca. „. Desi vechea lege prevedea ca angajatii nu pot declansa conflicte de munca pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca (art 13), se facea exceptie exact la punctul 12 d), care a disparut din noua lege.

15) Articolul 182 instituie obligativitatea grevei de avertisment: „greva poate fi declarata numai daca , in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului colectiv de munca prin procedurile obligatorii prevazute de prezenta lege, numai dupa desfasurarea grevei de avertisment …”   Vechea lege prevedea, intr-adevar, ca greva de avertisment sa preceada pe cea propriu-zisa cu cinci zile, insa nu reiesea din vechea lege ca este musai sa o preceada pe cea propriu-zisa.

16) Pierderea drepturilor pe perioada grevei. Daca in vechea lege, la articolul 54 se prevedea  „Pe durata grevei salariatii isi mentin toate drepturile ce decurg din contractul individual de munca, cu exceptia drepturilor salariale. „, in noua lege se prevede, la articolul 195, „pe toata durata participarii la greva contractul individual de munca sau raportul de serviciu, dupa caz, al angajatului de suspenda de drept. Pe perioada suspendarii se mentin doar drepturile de asigurari de sanatate„.

17) Sa nu cumva sa faca greva femeile de serviciu de la baza de la Deveselu: noua lege prevede, la articolul 202, ca nu pot declara greva , printre altii, „personalul angajat de fortele armate straine stationate pe teritoriul Romaniei„. Nu numai ca este un abuz grav si o incalcare fundamentala a dreptului la greva, dar este si o tradare nationala (ma rog, las retorica patriotarda altora). De altfel incalca flagrant Conventia 87 a Organizatiei Internationale a Muncii, ratificata de Romania, care intr-adevar prevede la articolul 8 ca statele semnatare pot avea dispozitii de a limita dreptul la greva personalului din fortele armate si politie, dar nu mentioneaza absolut nimic de personalul angajat de forte armate straine.

De altfel Curtea Constitutionala a ignorat in decizia ei de constitutionalitate incalcarea in articolul 202 a dreptului la greva al personalului angajat de forte armate straine, incalcare a articolului 43 alin 1 din Constitutie:

– art. 43 alin. (1) – Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

Sunt curios de interpretarea Articolului 202 -categoria „personalul angajat de forte armate straine” este intr-o insiruire de categorii, cu virgula. Oare femeile de serviciu de la Deveselu vor putea face greva?

18) In conflictele individuale de munca, obligatia angajatorului de la  Art. 75 din vechea lege a disparut:”In cazul in care sunt contestate masuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligatia ca, pana la prima zi de infatisare, sa depuna dovezile in baza carora a luat masura respectiva. ”
– sa vedem ce e in Codul de procedura civila in materie de conflicte individuale de munca, poate sa regaseste obligatia acolo

Se intoarce impozitul progresiv

In Bunastarea, Criza on Februarie 12, 2011 at 3:13 pm

In planul de masuri economice al PSD  figureaza mentinerea cotei de 16% pentru firme si introducerea “sistemului de impozitare diferentiata globala cu deduceri fiscale”, o expresie care ii va permite lui Ponta sa vorbeasca de fiecare data de altceva decat de cresterea taxelor.

De ce am avea impozit progresiv?

Beneficii inegale

–          Bune rele cum sunt, universitatile din Romania au educat o mare parte din actuala clasa de mijloc , gratis sau cu taxe care nu acopereau cheltuielile efective. Pentru ca universitatile sunt un bun al clasei de mijloc, e un motiv pentru contributii mai mari din partea clasei de mijloc fata de oamenii needucati si mai saraci. Aparatul de stat (justitie, mentinerea ordinii, administratie) functioneaza disproportionat mai mult in favoarea celor cu venituri mai mari. La fel si investitiile in infrastructura, care sunt mai degraba in avantajul celor cu venituri mai mari.

Acest argument este destul de slab, pentru ca orice beneficii ar avea clasa de mijloc din cheltuielile statului, saracii beneficiaza mai mult de cheltuielile cu protectia sociala.

Crestere economica si reducerea deficitului

–          Un sistem progresiv creste puterea de cumparare a celor mai saraci- desi limiteaza investitiile celor mai bogati, trebuie sa ne intrebam ce este de preferat: sa creasca consumul sau productia- acum este momentul sa creasca consumul – inclinatia spre consum a saracilor fiind mai mare decat a bogatilor, redistribuirea in favoarea saracilor ar stimula consumul si cresterea economica.

–          De cand s-a introdus cota unica, guvernul roman a inceput sa se indatoreze, in ciuda investitiilor straine si a vanzarii de active.  Romania nu isi permite sa isi finanteze deficitul intr-un mod sustenabil, care sa genereze crestere economica. Este in avantajul tuturor ca Romania sa aiba un buget echilibrat, o moneda stabila si sa nu bantuie FMI-istii prin tara- iar impozitul progresiv este o masura eficienta de a restabili echilibrul bugetar.

Argumente slabe, pentru ca oricand putem gasi alte solutii pentru stimularea consumului sau pentru reducerea deficitului bugetar.

Corecteaza inegalitati flagrante

–          Impozitul progresiv corecteaza situatiile in care managerii ajung sa castige de sute de ori mai mult decat angajatii de rand. Romania este de altfel in topul mondial in ceea ce priveste nivelul de trai al managerilor- nu cred ca managerii din Romania au merite speciale in privinta productivitatii fata de omologii lor din alte tari civilizate.

Singurul argument care mi se pare demn de luat in considerare

Romania este o tara inapoiata. Pentru a ridica satele din inapoiere, a investi in educatie si in sanatate, ca sa nu mai avem  incendii la maternitati, este nevoie de cresterea cheltuielilor publice pentru sanatate si educatie . Este un efort altruist din partea celor mai bogati de a contribui mai mult la modernizarea Romaniei. Cunosc corporatisti care au destule rude la tara si s-au saturat probabil de veceul din curte cand se duc la rude. Societatea civila nu este atat de dezvoltata in Romania incat sa preia banii filantropilor din clasa de mijloc – si chiar daca ar fi, si in tari mai dezvoltate contributiile filantropice sunt mult mai mici decat cheltuielile sociale ale statului.

Ca sa nu piarda prea multi alegatori, ar fi bine ca Ponta sa introduca optiuni cand vine vorba de taxare: cei impozitati progresiv sa poata alege ca banii lor sa mearga intr-un Fond National pentru Sanatate sau un Fond National pentru Educatie , de unde sa fie directionati catre proiecte cat mai concrete de modernizare a spitalelor si a scolilor, de programe nationale de sanatate – altfel, planul lui Ponta de impozitare diferentiata va fi principala arma de atac a PD-L si va manca la greu din voturile liberalilor aliati.

Impozitul progresiv nu este echitabil fata de cei cu castiguri mai mari- desi putem gasi inechitati si nedreptati in dezvoltarea economica postdecembrista, este cam tarziu sa le corectam si nici nu avem cu ce sau cu cine. Impozitul pr0gresiv este insa o solutie eficienta pentru a moderniza Romania nu prin demantelarea statului si cresterea inegalitatilor, ci prin ridicarea unei bune parti a populatiei din saracie si inapoiere.

Pravila năimirilor

In Criza, Guvernul PD-L Boc, Somaj on Februarie 7, 2011 at 6:03 am

Dupa semnarea aliantei PSD-PNL-PC (USL), orice lege introdusa de guvernul Boc are o speranta de viata foarte scurta- cu toate acestea, dezbaterile asupra modificarii Codului Muncii pun in discutie flexibilizarea pietei muncii din Romania. Cand multinationalele au profituri mai mari in Romania decat in Vest datorita costurilor reduse cu forta de munca- cum arata un studiu al PwC, trebuie sa ne intrebam cui serveste aceasta flexibilizare. Mai are Romania de castigat pe termen lung din politica muncii ieftine? In orice caz, orice succesuri ar avea noul Cod al Muncii anul acesta (adica daca merge trocul Legea Minoritatilor+Legea Educatiei+ Functii pentru UNPRisti) , Ponta declara “modificarile la Codul Muncii vor aduce angajatul inapoi in secolul 19, cand acesta era, practic, sclavul angajatorului” si “in momentul in care vom reveni la guvernare, vom restabili echilibrul intre angajat si angajator”.

In conferinta de presa din 6 Februarie, Basescu avertiza politicienii populisti ca politica guvernului este in deplina armonie cu acordul semnat cu FMI- recte, ca dupa alegeri USL nu se va putea juca cu economia dupa bunul plac, ca avem acord scris. Implicarea FMI in modificarea Codului Muncii este tinuta ca de obicei in ceata- Ponta profita si declara ca FMI nu a cerut cu prioritate modificarea Codului Muncii- „Nu existã solicitãri de la FMI pentru modificarea Codului Muncii. Guvernul Boc, ca de obicei, când vrea sã facã ceva rãu spune cã a cerut FMI-ul. E o noua minciunã.”- Ministrul Botis spunea ca are incredere ca modificarile vor trece testul FMI si al Organizatiei Internationale a Muncii (OIM), deci cumva ca implicarea FMI ar fi post-hoc. Niste doamne de la OIM au insa un excel pe site-ul lor, unde scrie la Romania “In 2010-2011, a labour law reform has been under process in collaboration with the IMF and the ILO.” , adica se lucra de mult la modificarea Codului impreuna cu FMI-ul.

Consiliul Investitorilor Straini sustine, prin directoarea executiva Doina Ciomag,  ca flexibilizarea pietei fortei de munca va conduce la scaderea somajului. Un argument ipocrit, tinand cont de faptul ca somajul a crescut in mare parte pentru ca firmele sa isi mentina marjele de profit- cum arata exact studiul PriceWaterhouse, citat de ZF :

”În anul anterior, profitul brut anual per angajat fusese în România de 2.910 euro, dar concedierile au generat o creştere a profitului.”
„Companiile obţin un profit mai mare de pe urma capitalului uman faţă de perioada de dinainte de criză. Rentabilitatea capitalului uman în România a crescut cu 20% faţă de 2008, deoarece costurile cu forţa de muncă sunt cu peste 50% mai mici decât media europeană”, a spus Peter de Ruiter, partener şi liderul departamentului de consultanţă fiscală şi juridică în cadrul PwC.”

Deci companiile au obtinut profituri mai mari concediind oamenii in timpul crizei iar acum aduc argumentul flexibilizarii pietei de munca pentru a reduce somajul.

Lasand la o parte ipocrizia corporatista, despre ce flexibilizare este vorba si de ce ar fi nevoie de flexibilizare? Sigur ca o piata a muncii flexibila este in interesul angajatorilor dar poate fi si in interesul angajatilor, atunci cand acestia doresc munca part-time, contracte pe perioada determinata sau alte forme de munca mai usor de gasit decat munca full-time. Teoretic o astfel de segmentare a pietei poate duce la cresterea numarului de angajati, de pilda parintii care au grija de copii putandu-se angaja part-time. Sistemul acesta functioneaza in principal in tarile europene vestice, diferenta fata de Romania fiind insa sistemul de securitate sociala si investiile in masuri active de formare profesionala. Cum in Romania guvernul Boc nu mai stie cum sa taie protectia sociala, iar masurile active pe piata muncii de-abia acum, cu fonduri europene prind contur, vrem flexibilizarea pietei muncii fara sa suportam costurile sociale. Danezii si olandezii zburatori care lucreaza o data la doua vineri platesc taxe mai mari decat cei 16% ai nostri, iar guvernele lor aloca protectiei sociale mai mult decat se indura Basescu.

Echivalentul nostru in materie de flexibilitate este economia neagra, unde ne laudam cu 1.5 milioane de angajati, si un presedinte care isi incurajeaza supusii sa emigreze si apoi se lauda cu o rata mica a somajului. Argumentul lui Basescu este ca noul cod al Muncii va duce la scaderea economiei negre. Nu exista nicio dovada sau niciun motiv sa credem ca se va intampla asa ceva. Evazionistii si patronii care angajeaza la negru pot continua sa angajeze la negru. Pe termen lung, riscul este sa dezvoltam si noi, ca economiile dezvoltate, o clasa de muncitori part-time, sezonieri, temporari- asa numitele „low-wage labor markets”, populate de “working poor”. Dupa ce ca 30% din angajatii din Romania lucreaza pe salariul minim, flexibilizarea deschide calea unei clase si mai sarace, care sa traga cu dintii de vreun contract temporar sau part-time, pe salarii sub salariul minim.

Codul romanesc al muncii a fost in general racordat in 2003 la realitatile economiei globale. Am preluat din excelul doamnelor de la OIM  cateva date (si le-am si scris, aveau date eronate la Romania la perioada de proba, scria 90 de luni). Perioada de proba este intr-adevar relativ scurta in Romania insa la durata contractelor pe termen fix suntem in pluton.

Nu durata preavizului, a perioadei de proba sau a contractelor pe termen fix sunt problema in actual dezbatere, desi schimbarile sunt clar in favoarea angajatorilor- este discutabil de cat timp are nevoie un angajator de buna credinta pentru a inlocui un angajat, a ii testa aptitudinile sau in ce masura firma respectiva va cauta sa abuzeze de contracte pe termen fix. Dupa parerea mea, se poate flexibiliza Codul in aceste aspecte, insa Inspectoratele Teritoriale de Munca ar trebui sa aiba un rol mai pronuntat si sa poata preveni si sanctiona abuzuri in aceste chestiuni. Preocuparea actualei puteri pentru ITM este insa atat de mare, incat la ITM Bucuresti au numit-o directoare pe sotia lui Aliodor Manolea, experta in bioenergii.
Problemele reale incep insa in alte amendamente:
1. Riscurile cresterii programului de lucru
2. Atacul impotriva sindicatelor si a contractelor colective de munca
3. Facilitarea concedierilor
4. Drum liber pentru legalizarea prostitutiei

1. Evenimentul Zilei scria in Decembrie ca unul din amendamente prevede cresterea programului de lucru in sensul calcularii programului maxim de lucru de 48 de ore pe perioade de referinta mai mari de o saptamana (3, 6 luni, 1 an)- sigur ca in industria inghetatei Basescu si-ar dori sa-i munceasca angajatii mai mult vara si mai putin iarna, pentru ca, nu-iasa, iarna nu-i ca vara, insa ce te faci cu fetele alea care mor prin companiile de audit? Cine va profita de o asemenea clauza? Cum vor fi prevenite abuzurile? Se pare ca exista o prevedere prin care angajatorul ar urma sa tina evidenta orelor de munca si sa o arate ITM.

2. Prin anii 80 in America si in Anglia conservatorii marcau victorie dupa victorie impotriva sindicatelor. In America, sindicatele nici pana in ziua de azi nu si-au revenit. Boc si Basescu se cred acum in fotbal si vor sa aplice “ocaziile ratate se razbuna” impotriva sindicatelor, dupa protestele de anul trecut. O masura ar fi limitarea protectiei impotriva concedierii acordata liderilor sindicali dupa incheierea mandatului lor.  Principalul atac vizeaza insa contractele colective de munca, unde se pare ca guvernul vrea ca aceste contracte sa se aplice doar in cazul angajatilor care il semneaza. Desfiintarea contractului colectiv la nivel national ar avea repercusiuni asupra obligatiilor angajatorilor in materie de salarii compensatorii.

3. Prevederile in materie de facilitare a concedierilor nu sunt absolut clare- se tot vorbeste de dreptul angajatorului de stabili criterii de performanta, insa nu este clar daca angajatul care nu le respecta va putea fi concediat.

Hotnews cita “surse apropiate negocierilor”, care declarau “Cel mai important lucru e sa existe o prevedere in Codul Muncii in care sa se spuna fara ambiguitati ca un angajator poate sa dea afara oameni din motive de eficienta. Daca nu am business, nu am cerere, te dau afara fara alte scandaluri. Cand revine cererea, te angajez iar. Ei bine, prevederea aceea nu exista”.
Aici intervine remarca lui Ponta cu secolul 19- se pare ca pentru mistretii care gandesc ca “sursele” hotnews  drepturilor muncitorilor nu inseamna nimic.  Cum scriam mai sus, scaderea profitului in perioada de criza trebuie suportata atat de angajati cat si de angajatori- insa dupa cum se vede, numai angajatii se pare ca suporta consecintele crizei prin somaj, ba mai mult si prin directionarea fondurilor publice pentru sprijinirea companiilor, exemplul incredibil venind chiar de la americani, prin sprijinirea bancilor cu 800 de miliarde de dolari. De altfel, exemplul SUA in materie de flexibilitate a pietei muncii nu este cel mai fericit- este exact tara unde oamenii concediati ajung sa moara pentru ca isi pierd asigurarea medicala, isi pierd familiile in divorturi sau iau shotgunul si fac o vizita fostului angajator. Este tara unde oamenii muncesc peste program de frica sa nu fie concediati sau muncesc doua sau trei joburi pentru a isi asigura traiul. Este si tara unde teama angajatului de a nu fi concediat se simte in orice moment, unde muncitorii renunta la personalitate de frica de a nu fi concediati, unde stresul omoara milioane de oameni si antidepresivele se mananca ca popcornul. Este si tara unde piata neagra a muncii functioneaza bine mersi, cu milioane de emigranti ilegali. Este trist ca luam sfaturi in privinta flexibilizarii pietei muncii de la americani- adica de la FMI, cand avem exemplul german atat de aproape sau alte exemple europene unde demnitatea si drepturile angajatilor sunt puse pe acelasi plan cu nevoile economiei si ale angajatorilor. Deci este regretabil ca “surse apropiate negocierilor” gandesc astfel.

4. Se pare ca in Noul Cod nu mai este interzisa incheierea contractului de munca in scopul prestarii unei munci imorale. Se deschide astfel calea legalizarii prostitutiei.

Din toata dezbaterea se remarca lipsa de transparenta a eforturilor de modificare- sindicatele au intervenit tarziu la negocieri si au practic acum un rol reactiv, conservator. In loc sa propuna schimbari benefice angajatilor (cum ar fi sanctionarea abuzurilor in privinta nerespectarii programului de lucru sau masuri active de lupta impotriva pietei negre a muncii) trebuie sa isi apere pozitiile.
O serie de amendamente constructive au venit se pare de la Inspectoratele Teritoriale de Munca: înăsprirea amenzilor pentru angajatorii care declară şomaj tehnic fictiv, sancţiuni financiare pentru firmele care nu achită lefurile personalului la timp şi fracţionarea concediului de odihnă în funcţie de nevoile angajatului.

Romanii au avut un an greu si au suportat mai mult decat alti europeni criza, prin reducerile draconice de salarii si pensii si prin concedierile din mediul privat al caror scop a fost cresterea profitului. Flexibilizarea pietei muncii este vanduta ca o sursa de crestere economica, ca o forma de lupta impotriva pietei negre, ca o masura de reducere a somajului. Partea proasta este ca vanzatorii acestei masuri nu au viziune pentru crestere economica in afara de forta de munca ieftina, nu au un interes real sa reduca piata neagra si mai degraba ii incurajeaza pe romani sa plece sa munceasca pe-afara decat sa combata somajul prin masuri active. Romania poate are nevoie de modificari in Codul Muncii, insa dezbaterea actuala este atat de anti-sindicala si pro-angajator incat senzatia este de guvernare fanariota. Cu toata rigiditatea Codului Muncii, multinationalele au profituri mari, concedieri se tot fac, muncitorii din Romania lucreaza cel mai mult din Europa, la carma ITM Bucuresti este o femeie bionica, de ce atunci musai sa modificam Codul Muncii? Cred ca avem pur si simplu un guvern care se mentine la putere facand concesii intr-un mod fanariot.

Statul pe prispa

In Beneficii, Criza, Guvernul PD-L Boc on Iulie 6, 2010 at 10:06 am

Tabelul arata varstele de pensionare la femei si barbati in statele membre OECD. Romania este departe departe, la 54 de ani in ceea ce priveste varsta efectiva de pensionare, dar si destul de departe la cea oficiala, cu 58 de ani si sapte luni pentru femei şi de la 63 de ani si sapte luni pentru barbati.  

De ce? Toata lumea stia de ce. Adrian Nastase explica pe blogul lui anul acesta ca in actuala lege doua milioane de contribuabili sunt incadrati in conditii speciale de munca, avand dreptul de a se pensiona cu 10 ani mai devreme. “Este incredibil, dar conditii speciale de munca se acorda practic la ramuri intregi de activitate, chiar daca in lege au fost introduse locuri de munca si nu ramuri de activitate”, scria Nastase, care considera ca ‘Acest lucru absolut  uluitor, care încadrează practic aproape întreaga industrie românească în conditii speciale de muncă este singular în Europa si reprezintă un mare succes al sindicatelor.’

Oare ce partid la putere, care se pupa cu sindicatele, 0 fi votat legea 19/2000? Oare ce Prim-Ministru a avut o pace sociala deosebita in timp ce privatiza marile companii nationale cu masuri de restructurare prin pensionare anticipata? Nasty, da, Nasty.

Mai departe. Basescu era ingrijorat din 2009 de varsta de pensionare scazuta. Nu se gandea atunci sa o modifice. „Va trebui, într-un timp, progresiv, să ajungem la nişte parametri de pensionare rezonabili”. Vi se pare acelasi Basescu care taie si spanzura acum? Nu, era Basescu cu sase luni inainte de alegeri, o specie mai blanda, care vorbeste de masuri progresive, cu parametri fistichii.

Boc despre cresterea varstei de pensionare tot in martie 2009: ‘nu avem pe masa de lucru a Guvernului un asemenea proiect. Dimpotrivă, am încercat ca în acest efort anticriză să nu îi punem în pericol pe cei care sunt vulnerabili din punct de vedere social’. E, iata ca n-ai reusit.

Deci este destul de clar ca, asa cum recunostea Berceanu, aveau mandat clar sa minta si sa stea pe mormanul de rahat pana ce avea sa fie ales marele nostru conducator.

Care e problema? Sigur ca mai intai varsta scazuta de pensionare a magistratilor, politistilor, a militarilor (care nu au obligatia de a cotiza la sistemul de asigurari sociale). Insa ce sa-i faci, categorii sensibile si dragi puterii.

In rest insa, cum se poate modifica situatia cu pensionarea anticipata cu 10 ani inainte?

Iata ce propunea Boc in 2009, cand isi asuma raspunderea pe legea pensiilor : ‘Proiectul de lege include şi o listă a unităţilor care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, printre care Petrom, Petromservice, Romplumb, Societatea Comerciala Grup Servicii Petroliere Constanţa, CFR Călători, CFR Marfă, Aversa, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, Mittal Steel Hunedoara, Galaţi şi Roman, Minvest, Societatea Roşia Montană Gold Corporation, SN a Sării, Moldomin, Romarm, Oltchim, Combinatul Siderurgic Reşiţa, SC Mecanica Dacia Mioveni, Metrorex, Hidroelectrica, Tractorul Braşov, Oil Terminal, Rompetrol Rafinare Constanţa, Alro Slatina, RATB, precum şi o listă cuprinzând profesiile din activitatea artistică ale căror locuri de muncă se încadrează în condiţii speciale, unde ca astfel de meserii sunt indicate cea de balerin, dansator, acrobat, jongler, clovn, călăreţ de circ, dresor de animale sălbatice, solist vocal de operă si de operetă, instrumentist la instrumente de suflat şi cascador.’ (mediafax.ro) Marea schimbare in privinta pensionarii anticipate era atunci trecerea de la cu 10 ani inainte la cu 8 ani inainte.

In loc sa rezolve aceasta problema a pensionarii anticipate Guvernul Boc a preferat sa se impiedice in cel mai stupid mod de Constitutie si sa-si puna tara in cap. Ca totusi sa nu sara deficitul, se vor recalcula in timp, peste cateva luni, cand o sa uite lumea si n-or sa se mai recalculeze, pensiile parlamentarilor, politistilor, militarilor si diplomatilor.

Fie ea si conjuncturala, ingrijorarea pentru starea sistemului de pensii este normala si necesara. Ce sa te faci insa ca avem de-a face cu niste incompetenti care jongleaza cu masuri care de care mai proaste. 

Iata de pilda ce scrie marea economista a guvernului Andreea Vass vorbind despre ‘ananghia sistemelor de pensii’:

Deficitele mari ale fondului public de pensii pot fi rezolvate prin:
– mărirea taxelor (contribuţiilor);
– diminuarea pensiilor;
– creşterea vârstei de pensionare;
– impozitarea pensiilor.
Prima variantă de lucru este indezirabilă, căci plasăm o povară fiscală suplimentară pe forţa de muncă. A doua opţiune a fost declarată neconstituţională în România. Ne rămân ultimele două variante de acţiune. 

Despre ultima varianta, impozitarea pensiilor, Gandul scria ca era varianta preferata a lui Basescu insa din partid s-au auzit voci ca ar fi dezastruos din punct de vedere electoral. Boc, care la a treia decizie de neconstitutionalitate va face probabil pipilica pe doctoratul lui in stiinte politice, ar fi zis ca e riscant si ca probabil Curtea va decide ca impozitarea e si ea neconstitutionala.

Mai ramane cresterea varstei de pensionare din lista incompleta a Andreei Vass. Ori asta e frumos sa se faca gradual.

In fine, ce a mai ramas`? Casa Nationala de Pensii (CNPAS) raspundea cotidianului Gandul ca ‘au fost promovate măsuri referitoare la suspendarea aplicabilităţii prevederilor privind înscrierea la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială, dar şi măsuri privind revizuirea pensionarilor de invaliditate, aflaţi în plată, şi introducerea unor noi criterii de încadrare în grade de invaliditate’.

Nu sunt avocat, insa nu inteleg cum CNPAS poate suspenda prevederi legale in privinta pensionarii anticipate. Daca maine vine un calaret de circ (vezi mai sus lista de profesii in care angajatii au dreptul la pensionare anticipata) care vrea sa se pensioneze conform legii 19/2000, cu 10 ani mai devreme, ce o sa i se spuna? Mai calariti la circ pana trece criza?

Ideea guvernului de tehnocrati e respinsa de tot mai multi politicieni. Insa tehnocratii ar lua poate masurile cele mai bune in astfel de reforme- in loc ca sistemul de pensii sa fie reformat la sprit la Golden Blitz  ar putea fi reformat printr-o lege a pensiilor impartiala politic (ma refer aici la preferintele pentru sindicate, pensionari, SRI, etc).

Nu sunt naiv in privinta tehnocratilor, insa PD-L e terminat ca partid dupa reducerea de cheltuieli necesara din cauza  nereformarii la timp a aparatului bugetar si a sistemului de pensii. De ce n-ar fi putut un tehnocrat sa isi ia injuraturile pentru o reforma a sistemului de pensii si coana Udrea , Videanu, Berceanu si Blaga sa stea linistiti pe prispa?

Academia nu mai vrea inca o Leana

In Bunastarea, Criza, Guvernul PD-L Boc on Iunie 10, 2010 at 8:36 pm

Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii-  institutie in subordinea Academiei Romane- a descoperit, intr-un raport, ca suntem condusi de un marinar betiv care face caterinca de o tara intreaga, sustinut de niste nulitati care sunt puse sa minta in privinta deficitului si a starii economiei. Marea economista a guvernului, Andreea Vass, e atat de sloboda la gura ca a ajuns sa spuna ca suntem tampiti daca nu facem cum a zis marinaru la bautura: -25, -15, executarea. Institutul de Cercetare a Calitatii vietii publica rapoarte si lucrari pe teme sociale de multi ani, insa acum s-a gandit sa iasa la atac.

Raportul „Dupa 20 de ani: optiuni pentru Romania” face o critica ideologizata la adresa PDL si puterii de dreapta. M-am bucurat sincer ca o astfel de critica este in rapoartele Academiei si nu pe bloguri sau in comentariile ziarelor. Iata cateva concluzii/comentarii din raport pe care sper ca le-am transmis si eu de cand am deschis blogul asta:

Ideologia dominanta pare a fi: „statul este prea mare si trebuie facut mai mic”. Se porneste astfel de la o ipoteza care falsifica realitatea sociala si care considera eronat statul drept consumator major al bunastarii, ignorându-se total cealalta dimensiune a sa – cea de producator principal de bunastare prin educatie, sanatate, stiinta, securitate publica si sociala

 Exista o politica constanta de dezagregare a sistemelor publice de educatie si sanatate atât prin subfinantare, cât si prin decredibilizare prin exemple negative generalizate.  

 Din discursurile publice se prefigureaza o optiune care tradusa în activitatea practica se va dovedi catastrofala: prosperitatea se poate realiza printr-o accentuare a polarizarii sociale si un dispret fata de largi segmente sociale în pragul saraciei: exclusii din economie, pensionarii, copii, bolnavii si chiar „bugetarii’.

 

 

Retardinho

In Bunastarea, Criza, Educatie, Guvernul PD-L Boc on Iunie 1, 2010 at 8:55 pm

Jose Socrates este premierul unei tari nu tocmai bine educate, unde foarte multi adolescenti nu isi termina liceul si prefera viata frumoasa cu un pahar de Porto, o telenovela,un meci de fotbal, un fado. Iar pe la tara babe analfabete ca si la noi.

Daca nu ati citit deja comparatiile din presa, Portugalia nu incearca curbe de sacrificiu marete, ci a procedat la -5% din salariile bugetarilor, +1 la TVA si +1,5 la impozitul pe venit. S-au gandit ei insa sa inchida si 900 de scoli, in special dintre cele de la tara, cu putini elevi.

Nu stiu unde se mai gaseste proiectul legii educatiei in Romania, trebuie sa fie votat in plen in curand. Prin acest proiect Romania face cam acelasi lucru: restructureaza si inchide scoli (mici) din mediul rural pentru a economisi bani.

Doua din tarile cele mai inapoiate ale Europei prefera sa  isi vanda ghiozdanele si rechizitele decat sa-si vanda gumele Turbo sau ma rog, ipodul sau mobilul, sa fiu in ton cu timpurile.

O sa incerc sa redau comentariile cititorilor de pe site-uri de stiri portugheze (dn.sapo.pt si http://www.publico.pt) , sa vedem, e ca-n Romania sau nu e?

– „am auzit ca ministrul a facut o scoala de vara in Boston care mai tarziu a fost echivalata cu un masterat”

stim, stim, asa a facut si la noi o facultate in america o celebra europarlamentara pe numele ei eba

– „oamenii needucati sunt oameni blanzi”

– „astia n-au nici un pic de rusine? cat o sa-i mai suportam? pana o sa ne fure si sufletul”

– „nu este nici democratie nici socialism nici capitalism, este o republica bananiera”

– „in loc sa inchida scolile care aveau putini elevi mai bine le-ar folosi pentru a alfabetiza adultii…un alt rost era sa le pastreze pentru a combate desertificarea, a mentine oamenii in comunitatile lor ” (Outra coisa era combater a desertificação, criando estruturas para agarrar as pessoas às suas terras.”

– „fara educatie si cultura o tara este condamnata la saracie, si mai grava decat saracia economica este saracia mentala a oamenilor”  (País sem educação e cultura é um País condenado a miséria, e mais mais profunda que a miséria económica é a miséria mental de um povo.)

-„copiii or sa fie transportati zeci de kilometri..alti bani si alta distractie pentru soferi si benzina…tot ce ii intereseaza e sa aiba masini noi, incepand cu ministrii” (Vão andar os meninos de carrinha, a Km de distâncias. Mais pasta para o chofer e para a gasolina e carrinha.O que interessa é ter carros novos, a começar pelos ministros.)

In fine, se pare ca nu sunt departe de noi, poate un pic mai reflexivi si (poate) mai putin vulgari. Demonstratiile din Portugalia impotriva masurilor de austeritate anuntate am inteles ca sunt ample, ajung la 300.000 de oameni. La noi ne distram sa ne uitam la televizor, la declaratii si prestatii halucinante. Mi-a fost fizic greata sa ma uit la Nasul, la secretarul de stat Oana Badea „maimuta dracu”, la „baiatul cu mucii in freza”, la Berceanu.

Undeva insa in noianul asta de flegme aflam si lucruri interesante: ca Melania Mandas Vergu ar fi in stare sa faca cate scoli private ar vrea ea, ca e femeie intreprinzatoare, ca Dan Bitmann era consilierul lui Vladescu si il sfatuia – cititi aici– sa inchida 3.000 de scoli si ca pe Funeriu il manevreaza secretarul de stat Oana Badea, pe care am vazut-o la Realitatea in toata splendoarea ei de mahalagioaica, de i-am dat dreptate lui Vadim cand a facut-o „maimuta dracului”.

Cu  Oana Badea in forma si Mandas Vergu ocupata cu vreun geseft prin spate, nici nu-i de mirare ca proiectul legii educatiei este presarat cu oportunitati de business pe banii statului. Asta in timp ce marile sfaturi de reducere a deficitului veneau de la Danutz SRL.

Din fericire casa de mahala arde, sobolanii ies primii, Zoe nu mai doarme noaptea ca nu-si mai plateste creditele. Sa zicem si noi ca portughezii, Acabem com o circo. Estamos fartos das baboseiras e de todos os politicos que por aí andam a vomitar coisas absurdas. Basta, basta, basta.

Azi am chef sa ma lamentez

In Beneficii, Criza, Somaj on Martie 29, 2010 at 4:05 am

Basescu dovedeste inca odata ca mai bine ramanea  capitan de nava: a vazut el o statistica cum ca Romania are somaj mai mic decat restul Europei si le recomanda oamenilor sa nu se mai lamenteze. Pai are, ca guvern dupa guvern a avut grija sa produca pensionari pe caz de boala si pensionari anticipati. Nu-si mai aminteste Basescu de „Romania, tara de asistati sociali” ?.

In plus, cineva sa-i explice ca romanasii de prin Italia si Spania sunt si ei someri, chiar daca unii pe un ajutor de somaj mai mare decat un salariu de ministru in Romania- si umfla randurile somerilor pe-acolo, de-a ajuns Spania la 20% somaj.

Cu doua milioane de romani plecati la munca in strainatate si multi someri neinregistrati, rata somajului din Romania este un artificiu statistic, care a crescut, ce-i drept.

Basescu nu zice nimic de romanii din strainatate care cine stie ce-or face acuma sa supravietuiasca: ba stim, muncesc orice, in conditii mizere, se prostitueaza, cersesc, fura, etc. Nu zice nimic nici de ce inseamna sa fii somer intr-un stat vest-european si ce inseamna asta in Romania, unde oamenii traiesc in saracie si cu salarii, daramite cu ajutor de somaj.

Ca sa inchei in nota cinica, romanii din strainatate l-au votat, e presidentele lor, sa nu se lamenteze.