Ciprian Domnisoru

Archive for 2011|Yearly archive page

Ne mai lăsăm pe mâna doctorului Băsescu?

In Uncategorized on Septembrie 21, 2011 at 9:29 pm

Consilierii lui Băsescu lucrează la un proiect de lege de privatizare a spitalelor şi introducere a unor case private de asigurări. Ȋntrebat despre şansele de succes în Parlament ale unei legi care ar schimba radical sistemul, Băsescu a sugerat că Guvernul şi-ar putea asuma răspunderea pentru acest proiect de lege aşa cum şi-a asumat-o deja pentru Codul Muncii şi Educaţie.

Această procedură este profund nedemocratică nu numai pentru că nu dă ocazia unei dezbateri asupra meritelor unui proiect de lege ci şi pentru că obligă deputaţii puterii să asculte de opiniile tehnocrate ale Băncii Mondiale şi ale FMI transpuse în voința lui Băsescu, când rolul lor teoretic este de a reprezenta interesele cetățenilor și de a le asculta nemulțumirile legate de aceste reforme. Într-o țară normală, rolul Parlamentului este să propună proiecte de lege pe care executivul să le implementeze. În România, Parlamentul este mașina de vot a executivului și cele mai multe proiecte de lege vin dinspre ministere. Pentru că Băsescu își arogă tot mai multe puteri executive, reforma anunțată în sănătate va fi elaborată nici macar de minister, ci de consilierii lui.

În domeniul sănătăţii, deputaţii din Comisia de Muncă a Camerei Deputaţilor au respins recent proiectul de introducere a coplăţii în sistemul sanitar, proiect elaborat cu sprijinul Băncii Mondiale. Deputaţii puterii au votat împotriva acestui proiect de lege probabil pe considerente legate de oportunitatea taxarii alegatorilor înainte de alegeri. Dacă am fi avut o asumare de răspundere pe acest proiect şi un vot de bloc, aceşti deputaţi ar fi trebuit să se prezinte la vot să fie număraţi de ochiul vigilent al activistului de partid Boc.

Reforma propusă de Băsescu în sănătate va duce la privatizarea spitalelor şi a caselor de asigurări, după modelul sistemului olandez de sănătate. Doctorul Băsescu , şcolit de FMI, avansează acest proiect ca o şansă pentru sistemul falimentar din România. Nu contează că în Olanda au crescut preţurile asigurarilor medicale cu 41% după introducerea sistemului în 2006, citiţi aici. Nu contează nici că în Slovacia companiile private de asigurări au înregistrat profituri foarte mari şi guvernul a încercat fără succes să limiteze aceste profituri. Aceste aspecte care dau de gândit nici nu ar fi luate în discuţie în contextul unei asumări a răspunderii.

Bănca Mondială şi FMI nu sunt responsabile doar pentru rezultatele politicilor pe care le recomandă guvernelor. Ar trebui să devină responsabile şi pentru modul în care aceste guverne – de multe ori în ţări cu o slabă tradiţie democratică, parlamentară- supun la vot această legislaţie. Însă Jeffrey Franks când vine la Bucureşti se simte doctor şi face glume de genul “Operaţia a reuşit, pacientul e mort”. Având aşa specialişti străini, Băsescu se crede mai nou doctor în macroeconomie. Cei care se opun cu argumente rationale privatizării în sănătate, liberalizării pieţei muncii sau închiderii de spitale şi şcoli sunt etichetaţi de preşedinte cu fiecare ocazie drept grupuri de lobby sau de interese care se opun ca nişte viruşi tratamentului FMI-Băsescu.

În Ungaria , introducerea coplăţii a fost o întrebare într-un referendum în 2008 iar populaţia s-a opus net iar ministrul sănătăţii ungur a trebuit să demisioneze. În Cehia primul ministru a trebuit să răspundă în fața Curții Constituționale când a introdus coplata. În România referendumurile sunt bune doar pentru întrebări populiste. Adoptarea unei reforme radicale a sănătăţii prin asumarea răspunderii ar fi încununarea carierei de doctor a lui Traian Băsescu- nu ne mai rămâne să sperăm decât că PD-L se va gândi la alegeri înainte să mai taie după sfatul doctorului- un prim test fiind votul final din Camera Deputatilor asupra introducerii coplatii.

Anunțuri

Din shipping se pierd bani. Din ecologie se pierd bani. Din sănătate se pierd bani. Iar cu un pic de cianură n-o să muriţi, să nu ne mai fandosim

In Sanatate on August 29, 2011 at 1:16 pm

Energia neagra a lui Basescu nu este cea a unui reformator, este cea a unui antreprenor care va pune in pericol sanatatea romanilor prin privatizarea spitalelor si proiectul Rosia Montana. Flota României a dispărut pentru că nu era profitabilă. La Roşia Montană de apropiem de exploatare pentru că nu este profitabil să regândim proiectul. Mai grav, spitalele de stat sunt neprofitabile şi trebuie privatizate.

Unde este în tot procesul ăsta reformatorul energic, latrant, care schimbă miniştri când vrea, care reproşează tuturor orice, care atunci când vrea face descinderi în vămi? Unde este reformatorul care atunci când s-a supărat pe venitul minim garantat şi pe concediile de invaliditate a dispus o acţiune de verificare a peste 300.000 de dosare?  Unde este reformatorul care l-a inspirat pe Funeriu să spună pe 6 Mai: “Ce aţi văzut în vămi veţi vedea şi în educaţie”?

Energia reformatorului funcţionează pentru afacerile partidului şi susţinătorilor lui. Anul acesta mai are răgaz să privatizeze spitale gândind tot proiectul în ograda Administraţiei Prezidenţiale. În esenţă, proiectul va însemna crearea unor case de asigurări private de sănătate. Aceste case vor fi ca CNAS, cu excepţia unor sedii mai frumoase, a unui profit (moderat prin lege dar tot un profit) , a unor maşini noi, a unor străini care să le conducă, a unor salarii secrete la conducere – pentru că sunt firme private, nu-i aşa .

Pentru banii pe care îi contribuim putem să primim teoretic îngrijiri medicale nelimitate de la stat, cât e nevoie, pe principiul că suntem asiguraţi solidar iar riscurile se redistribuie. Legea pe care o pregăteşte Băsescu va spune că de 200 de euro cât contribuie în medie românul va avea dreptul la anumite servicii, ce va fi în plus se va plăti din buzunar. Aici lăcomia nu va avea margini: cei 200 de euro de la an la an vor acoperi tot mai puţine servicii, românii vor scoate tot mai mulţi bani ca să acopere şi cel mai banal tratament.

Din sănătate nu se fac bani încă, însă Băsescu vrea să schimbe lucrul ăsta, aşa cum vrea să aibă şi sprijinul Roşia Montană la următoarele alegeri.

În încercarea lui de a stoarce bani din sănătatea românilor, aduce argumentul că sistemul actual este plin de şpăgi, abuzuri şi probleme. Când spune asta nu vorbeşte reformatorul Băsescu, vorbeşte Băsescu antreprenporul care vede spitalele ca pe nişte nave comerciale pe care poate să le vândă cu un dolar bucata pentru că nu sunt profitabile. De ce nu e bun sistemul de stat? Reformatorul Băsescu ar fi făcut descinderi în spitale, ar fi schimbat ministru după ministru, s-ar fi deplasat personal în spitale aşa cum are timp să se deplaseze la Roşia Montana.  În loc să facem piscine , drumuri judeţene sau ANL-uri se puteau renova spitalele. Dacă Boc vorbeşte de contracte care ar trebui renegociate, contractele de achiziţii de medicamente se puteau schimba de ani buni. Reformatorul Băsescu ar fi putut face toate astea, dar din sănătate nu se fac bani încă.

Sănătatea oamenilor nu contează pentru Băsescu. Prezent azi la Roşia Montană Băsescu i-a liniştit pe antreprenori că pe el nu îl deranjează mai multă cianură în apa oamenilor:

„O sa fiu foarte sincer sa va spun ca apreciez intentia voastra de a merge pe 5 miligrame pe litru, trebuie sa privim, insa, la standardele europene care ne obliga abia din 2018 sa fim la 10 miligrame.”

Demisia lui Cseke Attila: nu el va fi ucigaşul de sistem pe care şi-l doreşte Băsescu

In Guvernul PD-L Boc, Sanatate on August 4, 2011 at 7:25 pm

Declaraţiile lui Băsescu după întâlnirea cu delegaţia FMI ne arată că avem un preşedinte care se pricepe la absolut tot în economie şi poate să judece cel mai bine ce sistem de sănătate ar trebui să aibă România. Iata ce declara:

«  Cred că lucrurile sunt simplu de enunţat şi dificil de pus în practică.  Asigurări private de sănătate. Nu e alt răspuns logic, trebuie să privatizăm şi spitalele, şi sistemul de asigurări de sănătate. Aici venim cu punctul în care ne împiedicăm. Puteţi spune: “Sigur, domnule Băsescu, cu salariul tău poţi plăti o asigurare privată”. Cel care nu are venituri şi nu-şi permite să plătească, rămâne la fel de neasistat medical »

Prin aceste declaraţii preşedintele ignora că sistemul a ajuns în starea în care este pentru ca a primit, procentual din PIB, cea mai mică alocare din Europa ani de zile, în condiţiile în care investiţiile în tehnologie medicală şi creşterea speranţei de viaţă cer în orice ţară civilizată un buget sporit. Ignora si faptul ca statul cheltuia cu medicamentele 281 de milioane de euro in 2004 si peste un miliard de euro in 2010, in beneficiul net al multinationalelor producatoare de medicamente.

Băsescu îi ascultă pe americanii de la FMI, care nu pricep nici la ei în ţară cum să rezolve problema costurilor exorbitante , lacomiei asigurătorilor şi a companiilor farmaceutice sau problema celor care nu îşi mai permit să joace cu medicii şi asigurătorii un joc inegal pe o piaţă liberă unde se comercializează de fapt viaţa şi sănătatea lor.

Măsura anunţată în sistemul sanitar de a bloca plăţile către spitale dacă acestea nu reduc cheltuielile înseamnă doar transpunerea draconică a viziunii lui Băsescu : ştim cât adoră să taie .

Cseke Attila a înţeles că Băsescu vrea să îi mulţumească pe FMI-işti şi probabil tot lobby-ul spitalelor private omorînd sistemul cu un ungur la conducere. În acest moment UDMR ar fi iresponsabil să mai accepte portofoliul sănătăţii când e clar că banii primiţi la rectificare nu vor ajunge până la sfârşitul anului.

La rectificare Sănătatea a primit 341.2 milioane de lei, un pic mai mult decât pentru aventurile de dezvoltare ale Elenei Udrea (300 de milioane), autostrăzile imaginare ale CNADNR (300 de milioane), Apărare (239 de milioane) sau pentru cine ştie ce o face SRI-ul cu încă 54 de milioane de lei.

Când situaţia în spitale este gravă şi ar putea să fie catastrofală la o sistare de plăţi, guvernul Boc măreşte bugetele Apărării şi ale SRI-ului şi îi da tot pe atât Elenei Udrea sau Ancăi Boagiu să mai câştige vreun rege al asfaltului un contract sau să se mai organizeze vreo gală a neruşinării.

Justificarea că sistemul sanitar iroseşte resurse este hilară când vorbim de kilometri de autostradă de 15 milioane de euro.

Principala problemă a sistemului- cheltuielile cu medicamentele- este cunoscută de ani de zile. Cheltuielile CNAS cu medicamentele erau de 281 milioane de euro în 2004, urcau la aprroximativ 700 de milioane de euro în 2007 şi depăşeau 1 miliard de euro conform raportului CNAS pe 2010 (pag 30).

Sistemul actual este practic omorît pentru că ani de zile , cu şpagă sau fără, statul român a cumpărat medicamente tot mai scumpe. Cheltuielile cu medicamentele erau o problemă binecunoscută şi ultima soluţie încercată a fost o taxă clawback pentru producătorii şi distribuitorii de medicamente,  care nici măcar nu a fost aplicată cum trebuie în vremea guvernului Boc. În toamna lui 2009 guvernul Boc introducea taxa clawback prin care toţi producătorii de medicamente ar fi trebuit să plătească o sumă între 5 şi 11% din veniturile realizate. Jeffrey Franks declara în ultima vizită « sistemul clawback, prin care s-a dorit suplimentarea veniturilor la buget, nu a functionat foarte bine, astfel ca Guvernul trebuie sa se miste repede si sa vina cu o noua versiune de taxare”. Jeffrey Franks încuraja guvernul să introducă mai repede coplata ca metodă alternativă de finanţare. Practic corupţia şi şpăgăria care au dus la creşterea costurilor cu medicamentele, nesancţionate ani de zile, apoi incompetenţa sau presiunile care au blocat până şi taxa de clawback vor fi acoperite în cel mai pur stil neoliberal de coplată şi, în lipsa unei suplimentări a bugetului sănătăţii, de închiderea spitalelor şi înlocuirea lor cu spitale private.

Băsescu vorbeşte de întregul sistem ca fiind ineficient. Salariile doctorilor nu au luat avânt, mai degrabă şi-au luat avânt doctorii în străinătate în timp ce Cseke Attila şi Băsescu se uitau liniştiţi şi nu făceau nimic. Problema sunt cheltuielile cu medicamentele, o problemă binecunoscută, de care profită producătorii şi distribuitorii de medicamente, majoritatea străini, precum şi toţi cei care au reglementat achiziţia de medicamente.

Nu a existat un moment mai urât al lăcomiei şi al distrugerii decât această rectificare bugetară în care este lăsat sistemul sanitar să moară pentru că preşedintele îşi doreşte un sistem privat că aşa vrea el sau FMI-ul

Francezii râd isteric. Tupeu de publicitari, tupeu de globalizare ?

In Economia muncii on Iulie 26, 2011 at 1:54 pm

În noua reclamă Dacia doi franţuzi râd în hohote când află preţurile la Logan, vedeţi aici. O campanie publicitară care începuse simpatic (cu posesorii unor maşini de lux care se răzbunau pe Daciile arătoase dar ieftine) s-a transformat într-o bătaie de joc.

Muncitorii de la Mioveni au intrat în grevă anul trecut cerând măriri de salarii când volumul de muncă şi ritmul de lucru pe banda de asamblare crescuseră. Anul acesta Renault transmitea presei că la Mioveni costul forţei de muncă este de 7.8 euro pe oră, iar în Maroc, unde Renault se va extinde în viitoarea fabrică de la Tanger,  doar 5 euro pe oră.

Argeşenii noştri de la Mioveni trebuie să concureze, direct sau indirect, cu brazilienii din Sao Jose dos Pinhais, columbienii din Envigado (Medellin), cu moscoviţi, cu marocanii de la viitoarea fabrică din Tanger, indienii de la Nashik, iranienii din Teheran şi sud-africanii din Pretoria. În toate aceste locaţii Renault fabrică vreun soi de Logan.

Salariile in Brazilia in industria auto erau de 500 de dolari pe luna de prin 2005 însă brazilienii de la Renault nu stăteau cuminţi în 2010 şi obţineau o creştere de salariu de 10% şi un bonus de 2400 de dolari, cititi aici.

În Columbia, salariul minim este de 515 000 de pesos columbieni, la cursul de azi 200 euro. Salariul minim în Iran este de 3 milioane de riali, tot 200 de euro. Salariul minim al lucrătorilor din zona Moscovei este de 195 de euro. Indienii de la Mahindra în parteneriat cu Renault produc la  Nashik, în provincia Maharashtra, unde salariul minim pentru un lucrător industrial fără calificare este de 80 de euro.  În Africa de Sud, venitul mediu era în 2006 pentru albi de 2400 de euro şi pentru un negru de 700 de euro.

Chiar si in Maroc, salariul minim este de 0.95 euro pe ora, deci 167 de euro pe luna la 22 de zile lucrate. Prin comparaţie, salariul minim în România este de 160 de euro. Un muncitor român necalificat care câştigă salariul minim mai bine s-ar muta la Teheran, sau ar duce o viaţă tumultoasă în Medellin sau ar bea o vodcă în Moscova. Între uzinele care fabrică Loganul pe lumea asta, doar în India ar avea un salariu minim mai mic, deşi probabil la preţurile din India şi-ar permite mai multe.

Munca manuală ieftina şi automatizarea redusă a liniei de producţie au fost succesul Logan şi România a beneficiat de exporturi şi de investiţii. Renault nu poate însă să le mai arate pisica cu străinii care muncesc mai ieftin ca ei muncitorilor de la Mioveni.  De la publicitari nu am aşteptări, însă pentru Renault s-avem pardon de-aşa reclame. Mi se pare jenant să îşi vândă produsele făcând mişto de cât de ieftine sunt, când muncitorii români cer de ani de zile majorări salariale şi se plâng de condiţiile de muncă.

Lupta lui Obama. Lupta care n-a existat în România din cauza trădătorilor din PSD

In Criza on Iulie 14, 2011 at 9:37 am

Obama lupta zilele astea să protejeze serviciile publice şi sociale, cerând ca cei mai avuţi să contribuie la nivelul la care contribuiau acum zece ani, când George W. Bush reducea taxele pentru bogaţi. 

Datoria publică a  SUA a atins 100% din PIB iar fără o lege specială nu poate sa crească, punând în pericol plata pensiilor şi funcţionarea statului. Republicanii şi democraţii din Congresul SUA trebuie să găsească o soluţie politică până la 2 August.

Problemele bugetare ale SUA sunt similare celor din România. Deficit în sistemul de sănătate: republicanii propun introducerea coplăţii şi alocarea unei sume fixe pentru fiecare beneficiar al programelor sociale Medicare şi Medicaid, Obama vrea să protejeze beneficiarii săraci şi să reducă costurile de achiziţii de medicamente, aşa cum propune şi USL în România.

La pensii, atât democraţii cât şi republicanii discută despre o formă de indexare la inflaţie. În România dezbaterea s-a dus prin Legea Pensiilor, prin care pensiile nu vor mai fi indexate în funcţie de salarii ci de preţuri, ceea ce pe termen lung va duce la scăderea lor.

La venituri, Obama susţine ca reducerile de taxe introduse de Bush să expire în 2013 pentru cei mai bogaţi americani iar companiile şi bogaţii care scapă de plata taxelor cu contabili deştepţi să aibă mai puţine şanse să nu plătească.

Dezbaterea aprinsă din SUA este cauzată de lipsa unei majorităţi necesare pentru a aproba extinderea deficitului. România era în aceeşi situaţie politică până să se producă plecările de la PSD şi formarea UNPR. Prin procedura absurdă a asumării repetate a răspunderii, cu o majoritate fragilă şi un guvern şi un preşedinte nepopular, toate măsurile pe care  republicanii  authohtoni ( în sensul caragialesc al cuvântului) au vrut sa le treacă au trecut nedezbătute.

Pentru cei care se tem de instabilitatea SUA şi de pericolul deficitului, există o vorbă : Nu mor caii când vor câinii. Faptul că există dezbateri aprinse despre cine ar trebui să suporte nota de plată pentru deficitul SUA este un semnal de sănătate a sistemului politic american.

Paradoxul în România în privinţa lipsei unor dezbateri asupra măsurilor de austeritate este că UNPR, format din foşti social-democraţi în mare parte, se recomandă a fi un partid de stânga, mai mult, stânga progresistă. Iată ce scrie pe site-ul UNPR la capitolul ideologie :

« După zeci de ani de dominaţie mondială a politicilor conservatoare şi neoconservatoare, a reţetelor economice liberale şi ultraliberale, şocul crizei economice mondiale a demonstrat falimentul dreptei, pregătind terenul pentru o eră progresistă. »

Vă mai surprinde că un partid care critică dreapta şi politicile neoliberale a susţinut în cor toate măsurile neoliberale ale guvernării Boc-Băsescu ?

Pentru ca această turnură ideologică a foştilor PSD-işti să nu se mai repete se anunţă schimbări : parlamentarii nu îşi vor mai putea părăsi partidul , procedura de asumare a răspunderii va fi limitată. Desigur aceste schimbări vor veni după ce dreapta neoliberală va fi marcat succes după succes în România.

Hai mă bulgare, că vin chinezii din urmă

In Uncategorized on Iulie 13, 2011 at 1:28 pm

Din fericire pentru muncitorul român, salariul său nu prea mai are unde să mai scadă. Deşi Codul Muncii, Legea Dialogului Social şi Legea zilierilor au deschis portiţe pentru creşterea numărului de muncitori part-time, a zilierilor şi a muncitorilor plasaţi de agenţii de muncă temporară, românii mai bine se fac zilieri în Italia decât zilieri în România pe 8-9 lei.

România nici nu mai trebuie să lupte mult pentru competitivitate, pentru că printre ţările unde poţi să deschizi o fabrică şi să nu fie ocupată de rebeli a doua zi, România plăteşte printre cele mai mici salarii din lume.

Conform Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, salariul mediu brut era mai mare decât în România în 2008 în Bosnia, Serbia, Muntenegru sau Turcia. Mai rămânem să concurăm în Europa cu bulgarii şi ucrainienii. Cu rate de creştere economică de 9-10% pe an, nu va mai fi mult până când şi în China sau în India vor creşte salariile. Deja Thailanda are un salariu minim mai mare decat al României (191 euro), iar în Malaezia salariul minim este dublu, cititi aici.

« Povestea cu creşterea consumului pentru a genera creşterea PIB este istorie » declara Băsescu cu câteva zile în urmă, referindu-se la măsurile de austeritate din Europa. Cu alte cuvinte nu se grăbeşte nimeni în România să readucă salariile la nivelul de dinainte de criză. Pieţele asiatice au însă loc destul să crească consumul intern şi pentru asta vor da drumul la salarii. În câţiva ani va trebui să le explicăm şi bulgarilor că rămânem proştii satului global dacă nu îşi vor mări salariul minim. România a intrat în Uniunea Europeana, produce maşini şi telefoane mobile pentru piaţa europeană dar concurează la costul forţei de muncă cu cele mai sărace ţări din Asia.         

Bulgarii au ceva planuri de a creşte salariul minim la 290 leva de la 1 ianuarie 2012 (148 de euro) faţă de 123 de euro în prezent, tot va fi însă mai mic decât salariul minim din România, care este de aproximativ 160 de euro (670 RON).

Cât fură asistaţii graşi? Ce mai are de făcut Băsescu

In Asistenta sociala, Beneficii, Guvernul PD-L Boc on Iulie 12, 2011 at 11:06 am

Prin 2009 Băsescu număra asistaţii sociali. Treisprezecemilioaneoptsutecinzecişicincidemiişasesutedouăzecişipatru de suflete, dacă numărăm şi femeile şi copiii. După această statistică începea o campanie mediatică în care Băsescu urla de pe punte la toţi asistaţii şi spunea că mulţi se pensionaseră cu o sticlă de whiskey (este afirmaţia preşedintelui) şi că multe concedii medicale sau pensionări pe caz de boală erau frauduloase. În cele 13-14 milioane Băsescu includea şi pensionarii sau şomerii, care primeau în fapt o asigurare socială şi nu o formă de asistenţă socială, dar să trecem la cifre.

Ce s-a ales din această retorică :

–        În 2008 românii îşi luau (conform CNAS) 23.5 de milioane de zile de concediu medical, 24.6 milioane în 2009 şi 20.3 milioane de zile în 2010. Deşi guvernanţii îi tratau pe angajaţi ca pe nişte puturoşi şi hoţi, de multe ori angajatorii îi trimeteau în concediu medical, pentru a economisi bani sub forma unui şomaj tehnic mascat. „Dacă patronii au mult de lucru, ne solicită verificarea concediilor. Dar dacă nu au prea multe comenzi, de multe ori le recomandă angajaţilor să-şi ia concedii medicale“, spunea Ioan Precup, medic şef la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Arad. După înăsprirea legislaţiei şi a controalelor, numărul concediilor medicale a scăzut. S-au controlat la domiciliu 1487 de beneficiari de concediu şi 5342 de medici, cu 750 de amenzi pentru medici şi amânarea sau refuzul la plată a 213 certificate medicale.  

 –        La venitul minim garantat, s-au verificat conform Inspecţiei Muncii (Inspecţia Socială) 288.657 de cazuri, iar 13.15% din beneficiari şi-au pierdut dreptul de a primi venitul minim garantat sau acest drept le-a fost suspendat. În cele mai multe cazuri era vorba de lipsa unui certificat medical corespunzător, probleme la calculul veniturilor după formula corespunzătoare, absenţa unei inspecţii sociale o dată la şase luni.

 –        Despre ajutoarele pentru persoanele cu dizabilităţi care se dădeau cu « un pachet de ţigări ori o sticlă de whisky » : tot Inspecţia Muncii verifica 170.966 de persoane cu dizabilităţi care primeau un ajutor de la stat. Pentru 3.5% din cei verificaţi inspectorii stabileau un grad mai scăzut de handicap iar pentru 1.2% ajutorul era sistat complet.

Deci încălcări ale legislaţiei sau cazuri de fraudă s-au constatat pentru 15% din cazurile de concediu medical, 13.15% din cazurile de venit minim garantat şi 4.7% din cazurile de ajutoare pentru persoane cu dizabilităţi.

Sigur că procentele pot creşte dacă montăm camere de supraveghere, însă mi-aş dori să depăşim discursul latrant şi să vedem cauzele problemei: sărăcia ca o consecinţă a lipsei de organizare şi sistematizare a agriculturii, a lipsei de educaţie (inclusiv sexuală şi de sănătate) şi de pregătire profesională, a lipsei accesului la servicii de sănătate. Domenii în care PDL nu face decât să închidă şcoli şi spitale din mediul rural.

Discursul lui Băsescu nu se mai poate orienta într-o direcţie pozitivă, constructivă. De pe punte, el sancţionează şi dă replici. Mai nou, este vârf de lance în retorica : “Nu se putea altfel”, cu care PDL va încerca să ne convingă că măsurile lor bezmetice din criză au fost mană cerească. Sub controlul lor, s-a văzut că 85-90% din asistaţi au o nevoie reală de acel ajutor- pentru ei însă n-a mai rămas decât austeritatea, vreo vorbă în vânt a căpitanului sau vreun Lăzăroiu să ne zică ce rău e în Grecia.

Vă potoliţi cu Grecia?

In Criza, Uncategorized on Iulie 7, 2011 at 9:49 am

Anastase, Udrea, Boc au dat tonul la poveşti de campanie despre cum PDL a scos România din criză şi a evitat situaţia Greciei. Anastase sugera că Guvernul Boc poate fi un model pentru Grecia, Udrea spunea pe blog că PDL a fost curajos şi că fără măsurile din 2010 ajungeam ca Grecia pe marginea prăpastiei, iar Boc spunea că lecţia Greciei ne arată că România a facut “ce trebuie si la timp”.

Maşina mediatică a PDL invocă greaua moştenire : iresponsabilii de Tăriceanu (grec la origini, apropo) şi Vosganian, care au lăsat un deficit mare. Tăriceanu făcea într-adevar o politică prociclică, deficitul în 2008 era de peste 4% în an electoral, dar atât PDL cît Băsescu susţineau net în octombrie 2008 majorarea salariilor profesorilor cu 50%, iar Tăriceanu salva deficitul amânând intrarea în vigoare a legii. Băsescu declara în Octombrie 2008 : « Ideea ca nu sunt bani nu este o realitate, bugetul poate fi asezat pe prioritati. Daca vrei sa asiguri resurse pentru profesori sau nu. Bani exista si toate analizele probeaza acest lucru ». Mai târziu, Boc şi Băsescu spuneau că nu aveau cum să prevadă recesiunea, deşi până la 1 octombrie 2008 intraseră oficial în recesiune Danemarca, Estonia, Letonia şi Irlanda.    

Vine anul 2009, Boc îşi intră în pâine, deficitul se măreşte la 7.2% din PIB. Guvernanţii sunt luaţi prin surprindere de scăderea încasărilor din TVA (cu 16%). Retorica statului asistenţial a fost superbă dar în realitate cheltuielile de asigurări sociale au crescut cu 18% in 2009 şi cu 7.3% în 2010. La cheltuieli de personal, guvernul Boc se laudă în 2011 cu 132,000 de disponibilizări. În scrisoarea de intenţie cu FMI se lăuda de fapt că va bloca angajările pe cele 137,000 de posturi vacante. Nu este foarte clar câte persoane au fost efectiv disponibilizate din sectorul bugetar sau câte posturi neocupate au fost pur şi simplu desfiinţate. În orice caz, deşi retorica împotriva bugetarilor a fost puternică, în 2009 cheltuielile de personal au crescut cu 2.4% iar în 2010, iar după ce se tăiau cu 25% salariile la mijlocul anului 2010, cheltuielile de personal au scăzut cu doar 8.6%. Boc s-a lăudat în nenumărate rânduri că România a continuat să facă investiţii. Nici vorbă, cheltuielile de capital au scăzut şi în 2009 (-13.3%) şi în 2010 (-11.7%), deşi probabil cele de asfaltări au crescut simţitor, cum o arată deficitul de 1.35 miliarde de RON al CNADNR din 2009.

Guvernarea Boc a fost tristă şi haotică. Au fost luaţi –cică- prin surprindere de recesiune, când alte ţări din UE o declaraseră deja, nu au putut anticipa scăderea economică drastică din 2009 şi s-au văzut la spartul târgului, când alte ţări ieşeau din recesiune, nevoiţi să reducă salariile şi să mărească TVA. Asta pentru că în ciuda retoricii latrante, nu se făcuseră de fapt reforme în administraţie iar disponibilizările fuseseră mascate de tăierea posturilor vacante. În an electoral, asistaţii sociali primeau pensie minima garantată, mărită strategic la 350 de RON în Octombrie 2009, înainte de alegerea lui Băsescu. Mai grav, austeritatea nu s-a aplicat şi pentru cheltuielile cu bunuri şi servicii ale statului, care au crescut cu 5.2% în 2010.

România nu este Grecia şi nu era în niciun risc de a ajunge în situaţia Greciei. Datoria publică a României era de 19.5% din PIB în 2008 iar a Greciei de 109% din PIB. În schimb România risca să fie sancţionată în 2010 dacă depăşea ţinta de deficit bugetar. Boc nu a făcut decât să orbecăie şi să fie surprins de amploarea scăderii încasărilor din TVA. În lipsa unor reforme reale în administraţie, a scăderii cheltuielilor cu bunuri şi servicii şi a îmbunătăţirii colectării TVA, soluţia a fost frâna contraciclica brutala din 2010 de reducere a salariilor la mijlocul anului, pentru a păstra ţinta de deficit bugetar.

Să îi vedem acum pe Boc, Udrea, Vass şi Anastase ca un cor de gâşte spunându-ne cum ne-au salvat de la un faliment grecesc este un spectacol trist de ipocrizie a maşinii mediatice a PDL.

Oglinda idealistului Funeriu

In Educatie, Guvernul PD-L Boc on Iulie 5, 2011 at 10:44 am

Maşinăria de propagandă PD-L a atins noi culmi la bacalaureatul ăsta. După ce Cseke Attila ieşea să arate presei poze cu cazuri şocante din spitalele de stat după un an şi jumătate de mandat, Funeriu a prins şi el loc pe agenda publică să dea cu şutul în sistemul public de educaţie. Dacă va închipuiţi că ministerul este condus de vreun tocilar bine intenţionat care vrea să fie Vlad Țepeş al comentariilor literare şi al înmulţirii de matrice, vă rog să aveţi în vedere :

–        Ministerul pregăteşte închiderea şi comasarea a 1000 de şcoli, majoritatea din mediul rural, pentru reducerea cheltuielilor, în condiţiile în care ieşim din recesiune.

–        Legea Educaţiei Funeriu prevede că statul va finanţa şcolile private şi şcolile religioase cu costul standard per elev. Adică fiecare şcoală privată, adventistă, baptistă va primi fonduri de la stat ca şi o şcoală de stat.

–        Din disponibilizările de bugetari din timpul crizei, jumătate erau în educaţie şi sănătate (32,000 din sectorul de sănătate, 29,500 din sectorul de educaţie, conform Consiliului Fiscal)

–        Deşi numărul de creşe şi grădiniţe a scăzut în România de la 10.000 în anul 2000 la 1.700 în 2008, Funeriu & company pregătesc mai mult comasări de grădiniţe şi creşe.

Numai dacă luăm deficitele de la CNADNR care au mers spre regii asfaltului (au contracte de sute de milioane de euro cu Umbrărescu, Dan Besciu, Costel Căşuneanu şi Nelu Iordache, citiţi aici de pildă) şi am fi putut acoperi costurile spitalelor şi şcolilor închise din mediul rural. De pildă, în 2009, CNADNR avea un deficit de 1.35 miliarde RON. Prin comparaţie, spitalele închise din mediul rural au adus economii de 175 de milioane de lei pe an, după spusele lui Cseke Attila.

Funeriu poate chiar are sincer impresia că face vreo reformă. Ce face de fapt este :

1)      permite vărsarea de fonduri în contracte de asfaltare păguboase (vedeţi deficitele) prin reducerea cheltuielilor din învăţământ.

2)      Dă România cu zeci de ani înapoi prin îngreunarea accesului la educaţie în mediul rural şi prin reducerea numărului de creşe şi grădiniţe.

3)      Susţine lobbyul şcolilor religioase şi al celor care vor să profite de finanţarea per capita ca să umple România de şcoli private pe modelul fabricilor universitare de diplome.

Aşa că Funeriu când se uită în oglindă poate se vede un mare reformator, însă ca să citez o perlă de la Bac, “Când te uiți în oglindă, te vezi pe tine, dar uneori mai vezi și alte lucruri, mobila”. Funeriu o vede pe Oana Badea făcând jocurile, o vedea pe Vergu spoindu-şi garsoniera, cred ca vede şi unde merg banii în PD-L. Cu toate astea, se chinuie vizibil să rămână în graţiile lui Băsescu şi să fie plăcut de Boc. Cei picaţi la bac or să înveţe mai bine autori canonici şi polinoame vara asta, ce-i drept, Funeriu, felicitări. Însă reformele tale din educaţie – care servesc clientelei PDL-  or să pună ţara asta pe butuci.

Şi bărbații se prostituează. Mai legalizăm?

In Uncategorized on Iulie 1, 2011 at 6:36 pm

Cazul de proxenetism și sex cu minori în care sunt anchetați un director al OTV, oameni de afaceri și un fotbalist de la Juventus București ne arată un fenomen mai puțin cunoscut poate în România, cel al prostituției masculine. Fenomen binecunoscut însă la Milano sau la Paris. Când întrebam niște prieteni din Franța ce știau despre România îmi spuneau  de “les filles de l’Est”. De ceva vreme avem însă și “les petits roumains”. Multe reportaje au arătat soarta unor tineri români ajunși să se prostitueze de foame sau de frig, plecați inițial în căutarea unui loc de muncă. Dar și a unor tineri care aleg să facă asta pentru că e o metodă ușoară de a face bani.

În audierile de la Parlament, Sebastian Lăzăroiu spunea că peste 50% din români susțin legalizarea prostituției și că am putea face asta în viitor. La votul din 21 iunie din Camera Deputaților au votat PENTRU legalizarea prostituției:

 PDL: Silviu Prigoană (initiatorul proiectului de lege), Valeriu Tabără, Cătălin Croitoru, Brândușa Novac, Marius Spânu, Constantin Dascălu, Mircia Giurgiu, Gheorghe Sorin Buta, Corneliu Olar, Leșe Doru Brașoan, Zamfirescu Sorin ștefan, Adrian Popescu, Samoil Vâlcu

Fără grup: Tița Nicolaescu Gabriel, Stan Nicolae

UDMR: Olosz Gergely, Palfi Zoltan, Bereș Vasile, Edler Andras Gyorgy.

PSD: Ioan Damian, Martin Eduard Stelian, Rizea Cristian, Vasile Popeangă, Robert Negoiță (cercetat de DIICOT intr-un dosar de proxenetism),Vasilică Radu Constantin, Petre Petrescu.

PNL: Ludovic Orban, Mihai Lupu, Cristian Mihai Adomniței.

Se abțineau, printre alții, Marian Săniuță, Tudor Ciuhodaru, Theodor Paleologu și Sever Voinescu.

Mi-aș dori ca în campanie acești aleși să răspundă punctual în fața alegătorilor pentru votul lor. Iar ca deputații anchetați în cazuri de proxenetism sa nu mai voteze în privința legalizării prostituției . Orice motive ar fi pentru (bani la buget, igienă, pensii pentru prostituate și prostituați), cei care susțin legalizarea uită de nivelul de sărăcie din România și se bucură că am intra în rând cu Belgia, Germania sau Olanda. Uită că România ar deveni o stațiune turistică sexuală pe harta Europei și că Lipscaniul ar fi plin de terase pe stradă și de bordeluri la etaj.

În dezbaterile despre prostituție se aduce rar în discuție cauza sărăciei, a excluderii sociale și a lipsei de educație care îi aruncă pe prostituați și prostituate în această ocupație. Nu mă aștept de la Silviu Prigoană să fie preocupat de cauzele fundamentale ale prostituției, însă găsesc că este de neacceptat ca un ministru al Muncii să ia în considerare o asemenea soluție când tot ce face ministerul Muncii este să încerce să găsească muncă decentă pentru români. 

După ce inițiativa lui Prigoană de legalizare a prostituției fusese respinsă în Senat, se mai documentase și declara că 35% dintre cei care se prostituează în Europa sunt bărbați. “Ziarele sunt pline de anunturi, barbatii ofera servicii sexuale, fetele masaje erotice, mai bine dam cu tamaie…”, declara Prigoană. Prigoană își schimba atunci opinia și spunea că va reveni cu un proiect de incriminare a prostituției, pentru că în actualul cod penal ea nu mai este decât o contravenție.

Sper ca pe linia acestei ipocrizii a lui Prigoană- a, și bărbații se prostituează, deci ceva e în neregulă- tot mai mulți români să înțeleagă că deși avem de-a face cu un fenomen vechi de când lumea, sărăcia îi impinge de fapt pe mulți români să se prostitueze și că acolo avem de fapt de lucrat înainte să ieșim în Europa cu fața curată. Prigoană spunea că prostituția ar trebui legalizată , “ca în toate țările cu apă caldă permanentă”. Nu e așa, Silviu Prigoană, conform Comisiei Europene 42% din români stau într-o locuință fără baie sau duș iar 44% nu au veceu cu canalizare în casă. Înainte să legalizăm prostituția, hai să inventăm apa caldă.