Ciprian Domnisoru

Amici americani

In Uncategorized on Decembrie 31, 2009 at 3:19 am

Am citit cartea fostului ambasador SUA in Romania Jim Rosapepe si a Sheilei Kast (nevasta sa) „Dracula is Dead: How Romanians survived communism, ended it, and emerged since 1989 as the New Italy”.

Cartea si stirile despre ea sunt un bulgare de bunavointa aruncat cu voiosie in directia Romaniei in aceasta iarna grea. De unde aceasta bunavointa gratuita de la americani? Rosapepe se intampla sa fie director sau membru al boardului catorva firme de investitii , private equity si venture capital cu afaceri in Europa de Est. Si deci s-a gandit, in aceste vremuri tulburi pentru investitiile in pietele emergente, sa ii puna cruce lui Dracula si sa lanseze imaginea unei Romanii bellisima pentru tutti i investitori care s-or nimeri. Dupa atatea stiri negative, face bine una pozitiva dar din interes? Da, putem trai cu asta, cititi aici in Wall Street Journal.

Pana unde merge insa imbalsamarea lui Dracula? Herta Muller, sora cea urata a Mihaelei Radulescu in topul vanzarilor de carte, este data drept exemplu ascultatorilor americani drept reusita a culturii romane. In carte, Teleormanul este comparat cu New Jersey. Ceea ce ma gandesc cu mica rautate ca il face pe Videanu Tony Soprano al Romaniei.  Constanta este prezentata in carte ca fiind al doilea port al Europei- poate la contrabanda. Orfanii sunt bine mersi, Basescu the good guy, fotografiat in carte cu o palarie de cowboy-

In afara de aceste inadvertente- ciudate pentru ca pana acum erau negative la adresa Romaniei- cartea are cateva detalii interesante despre perioada cand Rosapepe a fost ambasador la Bucuresti. De altfel povestea cu „Romania noua Italie” este o adaugire ulterioara- in realitate cartea este despre perioada guvernelor Radu Vasile si Isarescu.

O alta inadvertenta minora este (pag 282) mentiunea ca in Romania socialista nu exista sprijin pentru familiile cu copii si de aceea multe familii nu isi permiteau sa tina copiii si ii duceau la orfelinat. Desi saracia a fost probabil unul din motivele pentru care numarul orfanilor a crescut, alocatiile existau. Citez de pe site-ul Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii:

În România alocaţia de stat pentru copii a constituit un puternic element de susţinere a familiilor cu copii în perioada socialistă, fiind unul din beneficiile cheie promovate de către politica socială socialistă. Rolul important jucat de acest beneficiu în acea perioadă a fost acela de a compensa salariile “puţin diferenţiate şi menţinute la nivele scăzute” plasându-se între 8 şi 10% din salariul mediu (E. Zamfir, C. Zamfir, 1999).

Cartea este scrisa cu ajutorul a trei asistente de cercetare romance. Insa povestile despre evenimente si micile picanterii intrerup cele 400 de pagini de istorie si geografie romaneasca. In principal, sunt micile povesti si glumite ale cuplului Rosapepe si Sheila Kast, care nu isi ascund natura de americani lipsiti de formalism si nici natura de americani in strainatate, surprinsi si uimiti de obiceiurile locale. Pe scurt, fac nazuri: mancarea nu e intotdeauna comestibila, de ce pupa lumea mana popii, de ce boceste lumea la inmormantari, de ce insista romanii sa fie asa ospitalieri, etc.

Desi se uita cu un ochi critic la influenta Bisericii in Romania, cartea e plina de intalniri cu baptisti, menoniti, luterani, cercetasi, unitarieni, etc.

In fine, in materie de diplomatie, dincolo de gafele inerente unui aparat diplomatic care trebuie sa fie activ peste tot in lume- gafa de povestit fiind cuvintele de multumire dupa vizita lui Bill Clinton, cand americanii au confundat tricolorul cu gaura de la Revolutie cu un poncho – Rosapepe se distinge printr-o prezenta foarte goofy si foarte umana printre politicienii romani ai vremii-  povesti despre cum se impiedica, cum nu se imbraca potrivit, cum nu se simte in largul lui pe unde se duce, cum are emotii pe la talk show-urile vremii, etc.

In paginile cartii am regasit ceva ce incercam sa explic cand ma enerva Herta Muller, despre rezistenta romanilor in comunism. Spune sister Mary Rose Christy pe care a lasat-o dumnezeu la Sibiu: „They resist by doing nothing…It takes strength….These people would never have survived Communism under Ceausescu if they had done all the stupid things he insisted on….[Instead], they didn’t pay any attention to the rules..The more people don’t do, the less people in power can do about it….”

Cam asta incercam sa zic cand scriam despre Muller ca ii descrie nedrept pe romani ca pe niste animale care colaborau cu regimul cand de fapt oamenii opuneau o rezistenta sanatoasa, dar contraintuitiva.

Autobuzele parca au bube

parca au riie
ziua visez hulube
parca au jeragai
seara tamiie
dimineata malai.

In cantine lingurile imita scincetul de tramvai,
duhul bromurii sfinte pluteste peste cesi.
Sub tevile de canalizare risul fetelor
zguduie soldatii de caramida.
Onanistii lasa luna gravida
mingiind pulpa trompetelor.
Ia si tu o supa până la prima statie,
atât de limpede ca se vede prin ea starea de gratie
si bunastarea.
Vino moarte si presara pe noi sarea.

Poezia de mai sus e scrisa de Mircea Dinescu in 1989. Diferenta dintre imaginile lui si ale Hertei Muller este ca nu se uita cu scarba la oamenii din autobuz, din cantine, la fetele de la tara si la soldatii lor, ceea ce Muller insista sa faca.

Revenind la Dracula mort in papusoi si la Romania, cred ca autorii sunt sinceri si cand apreciaza schimbarile din Romania dupa 10 ani de cand si-au facut stagiul pe-aici, si cand le pompeaza cu ochii pe bursa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: