Ciprian Domnisoru

Batista masii

In Uncategorized on Decembrie 10, 2009 at 7:12 pm

In seara aceasta Herta Muller a tinut discursul de acceptare a Premiului Nobel si a vorbit despre cum intr-o dictatura sau in orice situatie opresiva atunci cand libertatea de exprimare e ingradita oamenii dezvolta comportamente uneori ciudate prin care isi exprima nemultumirea sau pur si simplu cauta sa se exprime. Povestea pe care o spune este cea a mamei ei, care o intreba in fiecare dimineata daca si-a luat o batista la ea iar mai tarziu, cand a fost interogata de Securitate, curata camera unde era interogata cu batista.

Scriam despre intransigenta psihotica a Hertei Muller si vad acum ca si-a dedicat discursul tocmai modului in care intelege sa isi rezolve disonantele cognitive.

„Mi se pare ca obiectele nu stiu din ce sunt facute, gesturile nu isi cunosc sentimentele, si vorbele nu stiu gura care le vorbeste.  Dar ca sa fim siguri de existenta noastra, avem nevoie de obiecte, de gesturi, si de cuvinte. La urma urmelor, cu cat putem sa luam mai multe cuvinte, cu atat devenim mai liberi. Daca ni se inchide gura, incercam sa ne exprimam prin gesturi, chiar obiecte. Sunt mai dificile de interpretat, si trezesc suspiciunea mai greu. Ele pot sa ne ajute sa transformam umilinta intr-un tip de demnitate care este mai greu de reperat”.

Bineinteles ca nu s-a abtinut sa nu prezinte muncitorii romani ca pe niste animale:

„Douazeci de ani mai tarziu …lucram ca traducator intr-o fabrica. Ma trezeam la cinci dimineata; munca incepea la sase treizeci; In fiecare dimineata difuzorul urla imnul national in curtea fabricii; la pranz urla corurile muncitorilor. Dar muncitorii stateau cu nasul in farfuriile lor cu 0chii goi de tinichea si mainile manjite de ulei. Mancarea lor era invelita in ziar. Inainte sa isi manance bucata de sunca, intai o curatau de urmele de tus.”

Fragmentul de mai sus este delicat fata de descrierile grotesti din romanele ei. Inca odata, este trist ca un scriitor sa nu inteleaga ca in comunism oamenii de rand au dezvoltat mecanisme inventive de a se opune regimului, atat in comportament, cat mai ales in limbaj. Herta Muller prezinta romanii – si mai ales taranii si muncitorii romani- ca pe niste fiinte nedemne, prea bolande sa inteleaga absurditatile regimului si mai ales prea lase sa le confrunte.

Herta Muller nu a inteles ca opozitia altora fata de regim se manifesta in alte moduri, poate nu atat de subtile- si mai ales nu atat de psihotice- ca a curata camera de interogatoriu cu batista. Nu stiu daca aceasta lipsa de empatie se datoreaza unui caracter retras, unui caracter psihotic , racelii germane sau pur si simplu unor diferente culturale, dar atunci cand vorbeste despre limba romana in fata academiei suedeze, Herta Muller vorbeste ca o straina, pentru ca nu poti sa intelegi cu adevarat o limba fara sa ai o minima apropiere si intelegere fata de oamenii care o transforma zi de zi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: